Prinsă în dimineața vieții
a alergat,
privire naivă,
să atingă timpul prunc
cu miros de lăptuci
culcate pe câmpuri.
Prinsă în amiaza vieții
a luptat – speranță arzândă –
să atingă iubirea
în maiaua dospită
a jocului în doi.
Prinsă între stâlpii destinului
mai plutește,
naivă floare de nu-mă-uita,
atinsă de picătura lacrimei
prelinse ruginiu
pe marginea clepsidrei de cristal.
Prinsă în ceața vieții
a zburat – aripă frântă –
atingând fericirea
în colțurile ei ciobite
de polenul neroditor.
Sursa foto: yourmemories.ro