OGLINZI

Dangăt cu păr lung

Sunt un oraş cu umblet prin nămeţi Aici îşi creşte vântul prunci de grâu Sunt strada nimănui, m-am prins la brâu ca un cuţit cu toţi mesenii beţi. Eu vin din mere şi am dinţi de flori, În ochi am [...]

Știm amândoi

Îmbrățișările noastre sub alge plutind cu sarea şi privirile tot mai albe. Acesta e timpul, dragule, e ca fânul secerat; ştim amândoi. De aceea mâinile azi nu îţi mai caută conturul, nici osânda, [...]

Zăpezi cu palme tăiate

Cum altfel să-mi iau rămas bun dacă nu sub cupola unui circ în zăpezi rezemându-mă imperial-histrionic pe hohotul unui clovn sfâșiat privindu-te în ochi cu cea mai viscolită şi tragică victorie a [...]

O picătură de Orient

Un lucru care m-a izbit mereu la Orient e această vastă adunătură de oameni de prin toate colțurile lumii, care mai de care mai de așezat într-o ierarhie a marginalizării, care mai de care mai de [...]

Cerul e atât de jos

Ți-am cosit umbra, am dat-o la melci; Au plâns-o tufele de cimbru şi m-a durut. Cerul e mai jos cu o fereastră, mai jos cu perdeaua pe care n-o mai dai la o parte. Oh, cariile vremii cum sapă [...]

Să învățăm să mințim frumos

Nu știu de unde și de ce s-a eternizat printre oameni celebra, bombastica și negândita zicere că e mai bun un adevăr crud decât o minciună frumos împachetată. Și unii chiar o cred! Există semeni [...]

Tata

Tata umbla cu o șoaptă in spinare era cea mai slabă și cea mai înfrigurată, lipită de pielea lui ea și greierii. Pune-o jos las-o să plece uite cum tremură, i-am zis. Mai e puțin și vei ninge. [...]

Doar noi doi în toată taverna aia

Azi am căutat simplitatea. Am plecat fără țintă țintă spre sudul insulei, trecând prin localități mici, sărăcăcioase, prăfuite, pline de plantații de vii pitice, cu frunză dată în ruginiu. Dacă [...]

Oamenii pe care îi duc în suflet

Oamenii pe care îi duc în suflet abia dacă mai există. Au haine cu miros de naftalină și ochi foarte cuminți, cu iriși tulburi, aproape orbi. Sunt bătrâni. Fără speranță de bătrâni. Tremură. Dacă [...]

Cel din urmă dezastru

Am ars împrejmuirile mele. Erau cărunte. În cenuşa lor am aprins o ţigară de foi şi poate o frântură de Bach, nu mai ştiu. Toamnă. Tu nu eşti. Sângele îmi străbate gări năpădite de frunze. Cer [...]