Camelia Radulian 
Sunt un oraş cu umblet prin nămeţi
Aici îşi creşte vântul prunci de grâu
Sunt strada nimănui, m-am prins la brâu
ca un cuţit cu toţi mesenii beţi.
Eu vin din mere şi am dinţi de flori,
În ochi am noduri moi ca un pământ
săpat adânc în linişti de cuvânt
Pe crupa mea stă șaua
unor nori.
Ziarele-şi beau praful prin bazar
Nici veştile la mine nu ajung
Crâşmarii varsă trenuri în pahar
Oraşul meu e-un dangăt cu păr lung.
