DIN ARHIVA „LITERATURA DE AZI”
01.03.2026
Mărţişor pentru toate prietenele
M-am gândit așa: dacă aș fi fost bărbat, oare aș fi putut să mă îndrăgostesc de o femeie care le știe pe toate, le poate pe toate, nu plânge, nu se plânge, nu disperă, nu intră în panică, nu se [...]
16.04.2023
Paștele văzut de poeți
E Sărbătoare E sărbătoare pe câmpie, şi-n suflete e sărbătoare, Învie firele de iarbă sub ploaia razelor de soare. Sunt Paştile cele frumoase, şi-n fire zvonul lor străbate, Clopotniţa-şi îndoaie [...]
18.05.2020
Durere, curiozitate, speranță
Cred că lipsa durerii fizice din romanele mele pleacă de la fosta mea meserie, cea de medic. Literar, mi-ar fi prea ușor să o descriu. Apoi mi s-a părut și lipsită de importanță. Nu știu, am fost [...]
04.05.2020
Două picături de apă
Dintotdeauna mi-a plăcut apa. Înotul vara și îmbăiatul într-o cadă plină cu apă fierbinte se numără printre necesitățile mele. Apa domestică este (o vreau) atât de fierbinte, încât atunci când [...]
27.04.2020
Democrația – pentru înțelepți, dar și pentru imbecili
Începeţi prin a face acele lucruri despre care credeţi că trebuie făcute şi prin a fi aşa cum credeţi că trebuie să fie societatea. Credeţi în libertatea cuvântului? Atunci vorbiţi liber. Iubiţi [...]
13.04.2020
Oamenii pe care-i duc în suflet
Oamenii pe care îi duc în suflet abia dacă mai există. Au haine cu miros de naftalină și ochi foarte cuminți, cu iriși tulburi, aproape orbi. Sunt bătrâni. Fără speranță de bătrâni. Tremură. Dacă [...]
06.04.2020
Nicăieri nu se mai ucide pentru poezie…
Totul ne împingea spre sinucidere: singurătatea, izolarea, timpul, care, atunci, lucra împotriva noastră. Singurătatea nu însemna că ne lipseau prietenii și amicii – am avut întotdeauna din [...]
30.03.2020
Comandant cu șnur galben
Tocilarele din clasa noastră pîrau – și noi le suspectam că mai puneau și de la ele. E motivul pentru care la alegeri eram eu mereu votat comandant de detașament: un electorat fidel de [...]
23.03.2020
Om de treabă!
Ce este un om de treabă? Un om bun, onest, cinstit. Dar de ce folosea vechea limbă română (limbă azi moartă, o prevedea încă din anii ’50 ai secolului trecut, în celebra scrisoare către Cioran, [...]
16.03.2020
Da’ cine-i ăsta, bre?
La o masă din fund, Ion Gorun juca şah cu George Coşbuc, iar Caragiale chibiţa. Pe canapea, lângă Gorun, era un volum nou de poezii, cu foile netăiate, adus de Nerva Hodoş, care se aşezase şi el [...]
