Literatura de azi 
La o masă din fund, Ion Gorun juca şah cu George Coşbuc, iar Caragiale chibiţa. Pe canapea, lângă Gorun, era un volum nou de poezii, cu foile netăiate, adus de Nerva Hodoş, care se aşezase şi el să chibiţeze.
Nenea Iancu s-a chiorât de câteva ori la volum, pe urmă l-a luat în mână, deschizându-l, aşa, la întâmplare. A cetit câteva strofe. Şi-a dres ochelarii, s-a uitat la coperta volumului; autorul, un nume necunoscut. A tăiat câteva foi şi, cu vădită curiozitate, a cetit o poezie întreagă. A deschis volumul în altă parte şi a dat peste Oltul. Când l-a terminat a mormăit:
– Măi, al dracului!
A oprit pe jucători şi i-a silit să asculte poezia întreagă.
– Da’ cine-i ăsta, bre? întrebă maestrul Caragiale.
– Un poet de la noi, din Ardeal, îl lămuri Gorun.
– Mă, da’ ştii că are talent! Ia să-l luăm de la început.
Şi Caragiale a cetit, cu glas tare, poezie după poezie, aşa cum numai el ştie să citească, subliniind frumuseţile şi comentând fiecare bucată. Se făcuse miezul nopţii când maestrul a închis volumul, entuziasmat de noul ucenic al strunei.
– Să bem câte o halbă în sănătatea lui, propuse badea George.
– Să bem, că-i vrednic, întăriră ceilalţi.
Şi cei trei maeştri ai scrisului, împreună cu instruitul şi scăpărătorul Nerva Hodoş, au întârziat până în zorii zilei reluând lectura volumului şi cântărind fiecare strofă. A fost cea mai strălucită consacrare a poetului Goga, pe care o povestea cu mult haz maestrul Caragiale, aducându-şi aminte de chiulul pe care i l-a tras Goga la Berlin, recomandându-se arhitect.
O. C. Tăslăuanu: O. Goga – Amintiri şi contribuţii la istoricul revistei Luceafărul, Buc., 1939, p. 170-171.
(fragment selectat și redactat de Odilia Roșianu)
[material apărut la rubrica LITERATURĂ/12.08.2018]
