CICATRIX
13.03.2020
Apă pentru vrăbii
Matei 6:26-28, 30, 31: “Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu adună în hambare. Şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult [...]
06.03.2020
Ce ne separă?
Ne separăm de la naștere, de corpurile mamelor, de placentele în care am trăit o vreme și aici izolați în saci embrionari, după care depărtările devin tot mai vizibile, un pat mic cu gratii în [...]
28.02.2020
Favela
Pielea bolnavă a unui oraș, mizeria și cicatricea lui; pe de altă parte, ceea ce suntem, grota în care ne camuflăm, esența aceea sordidă, profund infectă, chiar inumană. Fiecare oraș are un loc [...]
21.02.2020
Locuri izolate
Când vizitez o mănăstire e ca și cum m-aș vizita pe mine, la fel de rar și tot atâta timp de puțin îmi acord. E greu să plec din București, mereu am altceva de făcut, drumul e obositor, la fel de [...]
14.02.2020
Permanenta stare de impolitețe
Ce poți aduce acasă din acest oraș beteag? Dacă nu o parte din el, oricare ar fi, totul are plumb, trage în jos. Apoi cerșetorii, acești tăcuți, singuri și inabordabili, priviți mai mult ca un [...]
07.02.2020
Poliester
În jur totul a tăcut. Mai ales orașul. Mingile bătute de copii au încetat demult, tramvaiele s-au retras la depou, claxoane, sirene, voci nu se mai aud, orașul respiră mai încet, și cu toate [...]
31.01.2020
Sârma ghimpată
„La final, devine trist”, a spus Andrei, după ce a citit cele câteva pagini. Probabil că da: „Adevărul e mereu trist.” Iar noi doi asta făcusem, ajunsesem la această frontieră pe a cărei [...]
24.01.2020
Taj Mahal sau frumusețea din noi
Într-o seară, Andrei a venit târziu, a intrat încet, parcă să nu-l simtă cineva, ca o adiere care te ia prin surprindere, mi-a lăsat în tăcere la masa unde eram oferta tipărită a unei excursii [...]
17.01.2020
Barca de hârtie
– Să nu uiți să scrii ceva despre mine! Mi-a amintit Andrei rezemat de perete privindu-mă de data asta curajos în ochi pentru prima dată, purtând încă pe piept locul săpat pe care i-l [...]
10.01.2020
Obiectul casant
În ultima zi, Andrei a venit mult mai devreme ca de obicei, a intrat pe ușă simplu, de-acum ca la el acasă. Pe cât părea el de calm, pe atât eram de încurcată, încercam din răsputeri să fiu ca în [...]
