CICATRIX

Conversația

Un copil fără mamă, fără tată rămâne toată viața un copil. Nu merge, chiar dacă are tălpi, nu crește, chiar dacă se înalță. El doar dă din mâini și picioare, se zbate, se zbate ca în pântecul [...]

Everestul dinăuntru

Fiecare om la un moment dat se uită, poate fără să vrea, spre înălțimea ființei, acolo unde roiesc vulturii și unde este liniște și pace. Atunci când un nor se pune în fața soarelui și instinctiv [...]

Lecția de anatomie

Nu-mi place să mă plimb printre oamenii vii, nu-mi place să merg în Centru  Istoric, nu-mi place printre oamenii vii. Crucile lor sunt încă lipite de carne și ei încă se zbat cu neputința asta [...]

Draperii, uși și alte cicatrici

Nu am putut să-i spun adio, nici măcar la revedere, cuvintele muriseră pe cerul gurii cu mult timp înainte. La apus, păsările țipă speriate să-și adune puii la cuiburi sau să plece spre pomii [...]

Așteptarea e femeie (III)

Așteptarea este un cuvânt care trebuie analizat minuțios, așteptarea Nicolinei nu era aceeași ca așteptarea mea pe bancă sau ca a omului din stația de autobuz sau ca a pescarului. Pentru ploaie [...]

Așteptarea e femeie (II)

Mi-o imaginam pe bunica cum că în viața ei până la mine mâncase numai napolitane din acelea în spirală, umplute cu cremă roz. Primăvara când mergeam cu ea prin grădină se oprea de fiecare dată [...]

Așteptarea e femeie

I. Nu știu cine e această femeie care apare din senin în camera mea și nu pot face altceva decât s-o privesc îndelung din pat, ca într-un vis în care nu mă pot mișca. Se desprinde de mine destul [...]

Echo

-De unde vin? Nici nu mai știu de câte ori mi-am pus întrebarea asta și cu cât o pun mai des cu atât răspunsul ei se elimină de la sine ca un venin care-și găsește remediul în același corp. [...]

Orbirea

Orbirea nu era doar albul ochilor, ci și întunecarea minții, lipsa de coerență și chibzuială, inconștiența. În Orbeasca se putea orbi doar din câteva motive clare și cunoscute de toată lumea: [...]

Foaia albă și Anna Karenina

Mereu am tratat foaia albă biologic, ca făcând parte din natura mea, un fel de-a treia mâna. Cel mai adesea o las acasă la masa de scris, camuflată, acoperită de ea însăși, nu-mi place să fiu [...]