Valeriu Cristea
17.02.2024
Cît de ușor se poate muri
O altă moarte care m-a impresionat în copilărie s-a săvîrșit la Aiud. Nu am fost niciodată în acea localitate și nu l-am cunoscut pe omul acela. Era tatăl, deja bătrîn, al doamnei B-riu, [...]
10.02.2024
Timpul domnului Sima
Ceea ce a cimentat această amintire într-o formă atît de durabilă, de definitivă a fost moartea eroului ei necunoscut, a domnului Sima – survenită la puțin timp după vizita mea. La început, [...]
03.02.2024
Mecanism-ființă
Doamna Sima (o colegă și prietenă de-a mamei, pe care și eu o simpatizam pentru că se purta frumos cu noi, copiii, și care avea un fel de cuviință sobră și de blîndețe reținută, ca de călugăriță) [...]
27.01.2024
Țin cu „U”
Am fost, sînt și voi fi un susținător al lui „U”. Nu mă rușinez să fac, într-o carte „serioasă”, „de literatură”, o asemenea declarație, pentru că nu mă consider un „microbist” oarecare. [...]
20.01.2024
Domnul Soltîțki
Primul meci de fotbal adevărat l-am văzut în 1947. Mai existau vechile echipe, cu nume care astăzi sună ciudat, romantic și desuet: „Carmen” de pildă, cea care sosise la București ca să înfrunte, [...]
13.01.2024
Omul care moare
În ce condiții neobișnuite locuia bărbatul acela mai tînăr decît tata (care de-abia trecuse pe atunci de 40) cu vreo 10-12 ani, nu numai bolnav (de tuberculoză), ci condamnat la moarte (era deja [...]
06.01.2024
La Someșul Rece
Îmi amintesc – e una dintre cele mai acute amintiri ale mele – de o excursie la Someșul Rece. În prima perioadă postbelică, în spiritul unui autentic sindicalism de frumoasă tradiție. [...]
30.12.2023
În Vinerea mare
Într-o Vinere mare de după război, cu o lumînare în mînă, mă aflam și eu în mulțimea ce înconjura catedrala cîntînd, avîndu-i în frunte pe preoții în odăjdii, cu prapuri și cruci. Deodată, din [...]
23.12.2023
Numele de pe tăbliță
Printre salariații din subordinea tatei se afla și un bătrînel uscățiv, curat și de treabă, căruia noi îi spuneam Cristi-baci. Cred că era un pensionar reangajat, funcționînd (temporar) ca factor [...]
16.12.2023
O amintire „tăioasă”
Eram numai cu tata într-un local aproape pustiu, întunecos și răcoros, cu podele unse cu motorină și cu fețe de masă curate, impregnat de un miros stătut, specific, de vin sau de butoaie de vin, [...]
