Valeriu Cristea
Printre salariații din subordinea tatei se afla și un bătrînel uscățiv, curat și de treabă, căruia noi îi spuneam Cristi-baci. Cred că era un pensionar reangajat, funcționînd (temporar) ca factor poștal. De meserie zidar, lucrase în tinerețe, deși ungur, la înălțarea frumosului edificiu al bisericii ortodoxe din fața Operei (biserică, dacă nu mă înșel, construită după Unirea din 1918). Există și o mărturie în acest sens – ne spunea el -, o mărturie, ce-i drept, (bine) ascunsă. Numele zidarilor care munciseră acolo fuseseră gravate pe o tăbliță metalică introdusă într-o cutie de oțel, zidită apoi într-un perete. Devenite perene, acele nume rămîneau în același timp neștiute.
Insolita istorie a „semnăturilor” tainice și inaccesibile, povestită de Cristi-baci, m-a frapat și am ținut-o minte, dar de-abia mai tîrziu, mult mai tîrziu i-am înțeles semnificația, profundă și gravă ca un acord de ecleziast. Cîtă vreme zidurile vor sta în picioare nimeni nu va ști numele celor care le-au construit. Ele vor fi cunoscute numai cînd biserica va fi la pămînt. Autorii semețelor construcții omenești ar fi trebuit să rămînă anonimi cît timp ele durează. Nimeni să nu se laude cu ele, pentru că sînt trecătoare. De-abia cînd vremea le învinge, numele meșterilor pot să apară la lumină, din grămada de ruine.
Așa glăsuiește înțelepciunea ce a dictat procedarea-ritual evocată de Cristi-baci. O înțelepciune prea sever-pesimistă și din această cauză inacceptabilă, dar poate că din cînd în cînd totuși necesară, pentru domolirea nebunescului orgoliu omenesc.
–-
Despre După-amiaza de sîmbătă de Valeriu Cristea, carte apărută în 1988, cronicarul „României literare”, Nicolae Manolescu, scria: „Astfel de magistrale analize sînt pretutindeni într-o carte pe care o citești cu pasiunea cu care citești o mare operă de proză, deși nu lipsesc din ea nici paginile sclipitoare de eseu critic”. La ani buni de la apariția cărții, ea a devenit, pentru cititorii unei alte generații, rubrică în revista „Literatura de azi”, cu materia segmentată după voința autorului. Titlul fiecărui „episod” este ales de mine din cuprinsul paginilor respective ale lui Valeriu Cristea. (D.C.-E.)
