Valeriu Cristea

28.01.2017

Ciocolată și cărbuni

În aprilie 1944, mama și noi, copiii, părăseam Galațiul devenit nesigur, de care frontul se apropiase amenințător, plecînd „în refugiu”, departe, tocmai în sudul Olteniei, la Corabia, unde se [...]
21.01.2017

Moneda de metal galben

De anul nou (1944?), la Galați, am fost cu sorcova la niște cunoștințe de-ale părinților, ce locuiau într-o casă modestă, de modă veche, cu scară la intrare și cu verandă cu geamlîc. De chipurile [...]
14.01.2017

Primul film

Primul film de care îmi amintesc l-am văzut la Galați și era, cred, cu Pat și Patașon, un cuplu de comici astăzi uitat. Se aflau la recepția unui hotel și încercau să pară că sînt în regulă, [...]
07.01.2017

Spațiul închis

Din aventurile lui Tudorică și Andrei țin minte de fapt numai una, aceea care avea să joace în viitor un rol important în viața mea lăuntrică și chiar (în viitorul îndepărtat) în viața mea de [...]
31.12.2016

Tudorică și Andrei

În perioada gălățeană a copilăriei mele, deci prin 1943-1944, citeam cu nesaț Universul copiilor, din care cel mai mult îmi plăcea serialul ilustrat intitulat (iată, îmi amintesc fără nici un [...]
24.12.2016

7 și 25 seara

Alerg din curte în casă – e o seară frumoasă, cu mult soare încă, sîntem cu toții în curte (unde nu știu ce facem), în curtea locuinței din Galați, str. Cazărmii nr. 84 bis -, alerg deci în [...]
17.12.2016

Morilor și Zorilor

De „chipul luminos și blînd” al primei mele învățătoare nu-mi amintesc absolut deloc. Poate că nu era chiar atît de luminos și de blînd, sau poate că de vină e – iarăși – [...]
10.12.2016

Doamna Oltea

La Galați, părinții mei aveau o prietenă „bogată”. Am pus ghilimelele pentru că nu știu dacă era într-adevăr bogată sau doar mi se părea astfel din cauza condițiilor de viață, mult deosebite de [...]
03.12.2016

O duminică a cravatelor

Cea mai frumoasă duminică a primei mele copilării a fost o duminică a cravatelor. Ieșiserăm cu toții la plimbare, în centrul orașului: era o seară caldă de primăvară, lumea inundase străzile, în [...]
26.11.2016

De Bobotează

De Bobotează, pe malul Dunării, o mulțime de oameni (în care ne aflăm și noi, tata și cu mine) asistă la un spectacol pe jumătate religios, pe jumătate sportiv. Îmi amintesc numai de ultima lui [...]