În Vinerea mare

Într-o Vinere mare de după război, cu o lumînare în mînă, mă aflam și eu în mulțimea ce înconjura catedrala cîntînd, avîndu-i în frunte pe preoții în odăjdii, cu prapuri și cruci. Deodată, din direcția opusă, au apărut niște soldați încolonați, care avînd probabil impresia că sînt „provocați” de manifestația noastră sau poate ca să combată misticismul ori numai și numai (gîndesc, astăzi, mai înțelegător) pentru că se simțeau excluși și izolați, departe de patria lor, au început să cînte ostentativ, „la concurență”, un cîntec ostășesc plin de optimism și antren. I-am dezaprobat.

–-

Despre După-amiaza de sîmbătă de Valeriu Cristea, carte apărută în 1988, cronicarul „României literare”, Nicolae Manolescu, scria: „Astfel de magistrale analize sînt pretutindeni într-o carte pe care o citești cu pasiunea cu care citești o mare operă de proză, deși nu lipsesc din ea nici paginile sclipitoare de eseu critic”. La ani buni de la apariția cărții, ea a devenit, pentru cititorii unei alte generații, rubrică în revista „Literatura de azi”, cu materia segmentată după voința autorului. Titlul fiecărui „episod” este ales de mine din cuprinsul paginilor respective ale lui Valeriu Cristea. (D.C.-E.)