În Stan și Bran se însoară (de însurat, se însoară, firește, numai unul dintre ei, firește Bran, cel care le face primul pe toate, Stan fiind aici doar complicele, însoțitorul, scutierul „cavalerul de onoare”), momentul culminant constituie totodată și un moment simbolic: invitată să urce în mașina călătoriei de nuntă (și a răpirii galante, dacă mi-aduc bine aminte) și încercînd prompt să dea curs invitației, corpolenta mireasă provoacă mari (și vizibile) frămîntări vehiculului care se agită, se clatină și în cele din urmă plesnește ca un burduf. Fuga e ratată, călătoria de nuntă – compromisă. Morala comicului episod: pentru al treilea nu este loc! Prin intermediul unui spațiu neîncăpător, arhisudatul cuplu o respinge pe masiva intrusă. Stan și Bran nu se mai însoară, rămînînd, și pe mai departe, inocenți, împreună, numai ei doi.
____________________
Despre După-amiaza de sîmbătă de Valeriu Cristea, carte apărută în 1988, cronicarul „României literare”, Nicolae Manolescu, scria: „Astfel de magistrale analize sînt pretutindeni într-o carte pe care o citești cu pasiunea cu care citești o mare operă de proză, deși nu lipsesc din ea nici paginile sclipitoare de eseu critic”. La ani buni de la apariția cărții, ea a devenit, pentru cititorii unei alte generații, rubrică în revista „Literatura de azi”, cu materia segmentată după voința autorului. Titlul fiecărui „episod” este ales de mine din cuprinsul paginilor respective ale lui Valeriu Cristea. (D.C.-E.)