Valeriu Cristea 
Superioritatea lui Bran contrariată de reuşitele surprinzătoare ale lui Stan. Stîngaciul stîngacilor, incapabil să ducă la bun sfîrşit cea mai simplă treabă, acesta din urmă izbuteşte uneori performanţe uluitoare: scîndura „infinită” pe care o cară singur, ţinînd-o de un capăt, pumnul redutabil pe care îl aplică – în unica sa ipostază de „dur” – întorcîndu-se de pe front călit, înăsprit, ca orice combatant ce se respectă, jocul cu degetele pe care Bran încearcă în zadar să-l imite spre marea sa ciudă, degetul-brichetă etc.
__________________
Despre După-amiaza de sîmbătă de Valeriu Cristea, carte apărută în 1988, cronicarul „României literare”, Nicolae Manolescu, scria: „Astfel de magistrale analize sînt pretutindeni într-o carte pe care o citești cu pasiunea cu care citești o mare operă de proză, deși nu lipsesc din ea nici paginile sclipitoare de eseu critic”. La ani buni de la apariția cărții, ea a devenit, pentru cititorii unei alte generații, rubrică în revista „Literatura de azi”, cu materia segmentată după voința autorului. Titlul fiecărui „episod” este ales de mine din cuprinsul paginilor respective ale lui Valeriu Cristea. (D.C.-E.)
