Mariana Rogoz Stratulat

12.12.2018

Spune-mi…

La înserarea noastră ne-am ars mocnit într-un cuvânt mai blând și am tras cortina peste povestea anilor trecuți fără rost. Ne-am deschis cerurile, pentru a naviga prin pustiul gândurilor, spre [...]
05.12.2018

A fost și nu va mai fi

M-am oprit pe marginea prăpastiei. E adâncă și întunecată. Îmi amintește de umbra anilor încarcerați în noaptea disperărilor. Totul e strâmb și murdar. Cărarea e pustie. În jurul meu se învârt [...]
28.11.2018

Fără Tine

Când nu ești cu mine mi-e iarnă, mi-e frig… Mi-e dorul cuvânt zdrențuit de vântul născut din zăpadă, din păsări de gheață – destin răstignit în boschetarii livizi de pe stradă. Începe [...]
21.11.2018

Fântâna

Mână-n mână vom porni prin înserarea oarbă spre Casa cu Nimicuri… La poartă ne aşteaptă Fântâna nemuririi şi… mai multe plicuri… Ne-om linişti setea de zbor cu apă rece din [...]
14.11.2018

Privind printr-o scoică

Soarele își varsă lumina în adâncimi de mare, trezind corsarii și lebedele mute. Miroase a comori, a sare, a perle-albastre, încă nenăscute. Un heruvim își scrie poemul destrămării pe aripi [...]
07.11.2018

Pe strada mea, cândva…

Și azi plutesc albastru prin timpul nimănui… Cine-mi va da o haină și-un ceai cu-arome de gutui? Pe strada căzută în păcat se vântură fantasme, motani, un crin pătat, zile cețoase, o [...]
31.10.2018

Departe de tine…

Lacrimi se-ascund sub pleoape și liniștea mă doare. Îmbrățișez o stea, un dor din lumânare, mi-agăț suspinu-n noapte cu miez dulce de floare, zâmbesc îndrăgostită la anii ce-au trecut, la iarba [...]
24.10.2018

Întrebări, răspunsuri…

M-a întrebat cineva aseară cum sunt și ce fac. Sunt tot ce este și cum este fiecare. Sunt fericită, sunt mulțumită, sunt tristă, sunt singură și obosită, sunt plictisită, sunt invidiată, sunt [...]
17.10.2018

Delir autumnal

E seară… cuvintele mă dor… Orașul e pustiu… Agonizează luna pe stâlpul infamiei. Pe caldarâmul veșted, cu găuri în obraz, pășesc himere hâde – alai de frunze moarte, ce [...]
10.10.2018

Amurg

Lumina se destramă în lacrimi și în sori, îmi tulbură cuvântul, mă-mbracă în ninsori. O umbră albă trece cu șoaptele-n spinare. Suspină lung pădurea; cireșii mor în floare. Mi-e viață și mi-e [...]