Mariana Rogoz Stratulat 
Mă ascund în praful realității reci.
Sunete bizare plutesc peste lume,
aerul e putred, agonic,
livid.
Bucăți de cuvinte
mă lovesc pe buze,
îmi strivesc și zorii
și amurgul trist.
Curg paianjeni pe ziduri, pe geamuri,
pe trupul
îmbrăcat în disperare.
E atâta frică,
lavă, scrum și boală,
încât omenirea
se-nchide-n uitare,
aruncându-și cheia
în adânc de mare.
Mă ascund de mine
într-un surd ecou.
