Mariana Rogoz Stratulat

08.09.2021

Ne vom întâlni…

Trăiesc în mine de câteva mii de ani împreună cu singurătatea și tăcerea. Câteodată, am pășit desculță pe străzi întortocheate și bolnave, invadate de fluturi și pești, pe bolțile cerești. Aș fi [...]
01.09.2021

Doar un gând

Dincolo de geamul acela tăcut și trist, o întreagă lume de transparențe cenușii, aproape moarte. Sau poate o altă lume uitată dincolo timp, căzută în cioburi de oglinzi stinghere. Amintiri [...]
25.08.2021

Mi-ai spus…

Mi-ai spus deseori, că fluturii nu mor, că timpul e-o minciună, că noi suntem iluzii născute din iarbă și cuvânt, din rouă și adieri de vânt. Mi-ai spus în zori, că nopțile sunt albe, că [...]
18.08.2021

Pierduți

Ai rămas în singurătatea mea ca o dorință speriată, plângândă… Ca un șuvoi stelar te-ai strecurat, luminându-mi iarba crudă a îmbrățișărilor și roua din gene. Nu pot să înțeleg de ce vântul [...]
11.08.2021

În urma ta…

Pleacă și uită c-ai trecut pe-aici… În urma ta e beznă, hidoasă și tăioasă. Visai să te înalți, să furi bucăți din infinit; ai devenit obraznic și nechibzuit. Olimpianul Zeus te-a pedepsit [...]
04.08.2021

Afară plouă…

Afară plouă cu boală și tăciuni… E-o primăvară fără zâmbet, fără sâni, ce mă scufundă în pustiul din fântâni. Încerc să mă salvez urcând pe scară. Fantasme vineții mă înfășoară, ca într-un [...]
28.07.2021

Era o vreme…

Era o vreme când luna se oprise pentru noi, când soarele îngenunchea pe alb trifoi, iar brazii ne cântau imnuri din rai. Eram cicoare, tu roșul mac erai. Îmi amintesc de mărul ce mi-ai dat [...]
21.07.2021

Cândva, demult…

Cândva, demult, ne-am întâlnit în basme… Eu – zâna umbrelor tăcute. Tu, rătăcind prin lumi necunoscute. Eu mi-ascundeam tristețea într-un fir de iarbă, Tu culegeai iubiri, ca [...]
14.07.2021

Simt nevoia…

Simt nevoia să-ți fac un dar, să-ți șoptesc tăceri pe portativ, să-ți strâng iubirea într-un calendar și să-ți trăiesc, ascunsă într-un fruct, admirativ, uimirea timpului sprințar. Simt nevoia să [...]
07.07.2021

Flori de portocal

Un portocal îşi scutură floarea la uşa casei mele. La tâmplă mi-o așez, să-mi fie albă insomnie, crepuscul, rugă, simfonie. Mai ţii tu minte vremurile-acelea, când portocale-mi culegeai? Le [...]