Mariana Rogoz Stratulat 
Era o vreme când luna se oprise pentru noi,
când soarele îngenunchea pe alb trifoi,
iar brazii ne cântau imnuri din rai.
Eram cicoare, tu roșul mac erai.
Îmi amintesc de mărul ce mi-ai dat
într-un amurg de mult uitat.
O vorbă veche mi-ai sădit pe buze…
dansau în jurul nostru orele confuze.
Ne ascundeam în taina din Scriptură
– izvor de apă vie, sfântă picătură.
Era o vreme când flori îmi culegeai…
Tăceam tăcerea când rouă mă sorbeai…
