George Vigdorovits
07.10.2022
Resemnat mă pun în ecuație
Încerc să deslușesc surâsul florilor și dansul nupțial al plantelor. Uneori, reușesc din câteva cuvinte să schițez apoteoza clorofilei animate de duhul sfânt. Alteori, printr-o metaforă rezum [...]
10.09.2022
Subit Dumenzeu scârbit
Excedat de prăpăstiile dintre oameni mi-e cumplit de teamă de rostogolirea în groapa comună a timpului fără sens. Tremur de frica prăbușirii în catacombele urii generalizate. Triumful subteranei [...]
20.07.2022
Între mine și tine
Între mine și tine se lasă ceața deasă a amintirilor cenușii. Între mine și tine e un câmp de bătălie de pe care, în perioadele de armistițiu, adunăm clipele ucise. Între trupurile noastre [...]
23.06.2022
Torentul istoriei
Se surpă lumina și iese din prezent. Torentul istoriei se prăvălește peste capetele pătrate. Chipurile cioplite ce fac umbră pământului se dezintegrează treptat. Incertitudinea lui unu cutremură [...]
02.06.2022
Îngerii fac navetă
Mi-e silă de trupul meu arbore uscat și fulgerat din care cresc crengi carbonizate. Urăsc sângele meu, duh secat, prin care curg fluide schelete de femeie. Bezmetice trenuri de gânduri deraiază [...]
02.05.2022
Delirul frunzelor 4
Sărutul – metafora-oglindă a unor buze ce și-au regăsit simetria vie a cărnii. § Coapsele tale – două versuri cu rimă, scrise cu patimă de anonim, de mâna măiastră a naturii. § [...]
10.04.2022
Delirul frunzelor 3
Acolo, în silozurile uniforme, printre betoane cenușii, generații de hârtie își scriu sublimele poeme, făcând copii, sărmani copii… § Îmi torn tăcerea ce arde în matricele reci ale [...]
15.03.2022
Delirul frunzelor 2
Printre buzele tale ies păsări de fum și țipă un recviem fals: delir simfonic de frunze moarte pe-un portativ alb, imaculat. Din ochii noștri opaci se prelinge mustul dulce al uitării. Ne-mbătăm [...]
15.02.2022
Delirul frunzelor 1
În fine, mi-am înjunghiat propria umbră. Sunt un morman de cuvinte aievea frunzelor arse, toamna. Răsună Șofarul printre meridianele risipite ale pribegiei infinite. Ecourile sângelui răsună fals [...]
25.01.2022
Prăbușire în pagină 7
Cu fața la zid așteptăm, balanța înclinată ce ne va zdrobi. Dreptatea umilită s-a strecurat tiptil prin crăpăturile zidului. Singură lumina mângâie chipul chinuit al pietrelor-martor. Din cer se [...]
