Emilia Ivancu
24.04.2017
Sângiorzul – drumul mi-e casa și casa mi-e drumul
De cele mai multe ori, sărbătorile care marchează trecerea de la un ciclu temporal la altul, de la o perioadă la alta, sunt marcate de un element de tristețe, melancolie, care vine cu odată cu [...]
10.04.2017
Omul ce-și purta ochii în vârful degetelor
Întotdeauna am fost fascinată de cărți – îmi amintesc zile de vacanță la casa bunicilor, zile prelungite în noapte, numai cu vreo 2-3 ore de somn pentru că trebuia să termin de citit… îmi [...]
27.03.2017
Despre apropiere şi depărtare
Jan Twardowski s-a născut la 1 iunie 1915 în Varşovia, Polonia. A urmat liceul Tadeusz Czacki. Între 1933-1935 a fost redactor-şef al revistei liceului unde, de altfel, a şi debutat ca poet şi [...]
13.03.2017
Mireasa mea, cu tine alerg prin lumi fără hotar
Una dintre bucuriile copilăriei au fost întotdeauna poveștile despre năluci și strigoi, despre spirite veșnic umblătoare, despre felul în care lumile cele multe, dintre care noi vedem doar una, [...]
27.02.2017
Discursul îndrăgostit este astăzi de-o singurătate cumplită
Cum se poate vorbi despre iubire atunci când vorbim despre iubire? Cum putem spune lucrurilor care ne înfășoară viața, și mâinile, și mintea chiar? Cum putem spune lucrurilor care ne definesc ca [...]
13.02.2017
Lumea noastră s-a născut din aceeași picătură de sânge
– Nimic trăiește fără suflet (partea a III-a) – În secolul al XIX-lea, călătorul german Baronul August von Haxthausen relata în cartea sa de călătorii prin Caucasia – Transcaucasia. [...]
28.01.2017
Nimic nu trăiește fără suflet (II)
Un zid sunt eu, şi sânii mei îi sunt ca nişte turnuri „Tot ce se construiește are nevoie de un suflet, altfel se surpă odată cu zorile.” Cu aceste cuvinte încheiam prima parte a seriei dedicate [...]
14.01.2017
Nimic nu trăiește fără suflet
Partea I – Muntele vieții Totul a început acum vreo doi ani – o dimineață de februarie, dar nu tipic de iarnă, pentru că nu mă aflam nici în România, nici în Polonia, ci tocmai în Țara Galilor, [...]
31.12.2016
Suntem toți fire din aceeași țesătură
Cum ne așezăm în noi la final de an? Ce rămâne din noi și din jarul zilelor trecute atunci când cerurile se deschid pentru a lăsa întunericul să iasă din noi pentru a intra lumina? Ce ne dorim [...]
17.12.2016
„Esența lumii este o floare”
Ne apropiem tiptil de solstițiul de iarnă, când anul bătrân – soarele obosit – se va stinge pentru a lăsa să pătrundă în viețile noastre un an nou, un soare tânăr, proaspăt, inocent. Iar acest [...]
