„Esența lumii este o floare”

Ne apropiem tiptil de solstițiul de iarnă, când anul bătrân – soarele obosit – se va stinge pentru a lăsa să pătrundă în viețile noastre un an nou, un soare tânăr, proaspăt, inocent. Iar acest ceas al schimbării, al încheierii unui ciclu și al deschiderii unuia nou, al reașezării în sine a lumii și a noastră nu este numai un ceas al bucuriei, dar este și unul al melancoliei, al introspecției, al meditației, al reevaluării celor petrecute sau nepetrecute, atât în noi, cât și în afara noastră.

Tendința, sub euforia modernității, este să privim Crăciunul, Anul Nou, trecerea dintr-un ciclu în altul, prin prisma unei bucurii generalizate, care nu mai izvorăște neapărat dintr-o mirare autentică în fața lumii și a rotirii ei ciclice, ci dintr-o inerție care nu mai are de a face cu sensurile acestei perioade a anului, ci cu o mimare a acestei bucurii prin efect de automatism. Lumea trăiește într-o naștere și renaștere continuă, presărată cu trecerea în spațiul neființei, cu bucurii și nefericiri, ultimele uneori mai dese decât primele, cu alunecări, zboruri, căderi, ridicări. De fiecare dată, fie că este vorba despre bucurii sau nefericiri, prin natura noastră, tindem să privim acel soare, fie nou, fie bătrân și obosit, ca învârtindu-se numai în jurul nostru. Lumea noastră suntem noi și granițele ei sunt granițele ochilor și ale minților noastre, pentru a-l parafraza pe Salman Rushdie. Însă în lume, paralel cu viața unui om, se petrec toate celelalte vieți, la care putem privi, uneori atât de aproape cât printr-un zăbranic și atât.

În perioada aceasta a anului, în Țara Galilor se cântă, alături de tradiționalele colinde, și un cântec ce nu ar intra în categoria acestora stricto sensu, el putând fi cântat și la vremuri de restriște, și în prag de speranță, și la pierderea cuiva, și la vreme de cumpănă, și la vreme de bilanț. Acest cântec, alături de cântecele tradiționale de Crăciun, adunate sub numele de Plygain, care, în limba galeză înseamnă a se trezi la cântatul cocoșilor, cu alte cuvinte, a se trezi, în perioada Crăciunului, pentru a decora casa și a cânta cântecele specifice acestei perioade, care le-a și adunat sub această denumire. Cântecele de Plygain adunau, mai devreme decât zorii, locuitorii din zonele mai apropiate sau mai îndepărtate ale unei biserici, aceștia fiind cei care aduceau și lumânările necesare pentru a lumina biserica în vremea de Plygain, ele fiind parte din ofranda adusă de credincioși. Cântecul se numește Myn Mair – Oh, Marie! și datează din vremea secolului al XVI-lea, mai precis din perioada catolică, în centrul lui aflându-se figura Fecioarei Maria.

Stefan Lochner, Madonna din Grădina de Trandafiri

(sursa foto: www.wga.hu/html_m/l/lochner/madonna.html)

Lumea creștină se pregătește zilele acestea de sărbătoarea Crăciunului, solstițiul e aproape, vechiul soare apune însă însângerat după ultimele zile în Alepp, acolo unde sub ochii noștri, ai tuturor, moartea pare să înfrângă orice urmă de viață, orice urmă de speranță. În urmă cu câteva luni, a murit și ultimul grădinar din Alepp, cel care timp de cinci ani, a păstrat și îngrijit, printre bombe, ultima grădină din Alepp, forma lui de rezistență, prin frumusețe, în fața morții, tot el spunând că esența lumii este o floare. Acolo unde a murit și ultimul grădinar, acolo unde nu mai sunt flori, numai bombe, lumea are nevoie de ajutor. Și tot acum, în prag de moarte și în prag de viață, cântecul galez ar putea fi cântat de noi toți, el invocând ajutorul Fecioarei Maria pentru a mântui sufletele celor ce au plecat și de a alina și da speranță sufletele celor care au rămas.

Anul bătrân, soarele însângerat urmează să apună, pentru cea mai lungă noapte, cea care în Siria a început acum cinci ani. Pentru această lungă noapte, însângerată, și pentru un posibil soare tânăr putem să stăm o clipă și să ne gândim, având în gând versurile cântecului galez, sperând la un soare nou și tânăr pentru noi toți, după noaptea cea lungă, un soare care îi va reda lumii esența.

Myn Mair

Fy hatling offrymaf dros enaid dan glo,
Fy nghanwyll offrymaf yn eglwys y fro,
R offeren weddïaf saith seithwaith yn daer
Er cadw ei enaid anfarwol.
Myn Mair, Myn Mair.

Sant Pawl a Sant Peder, holl seintiau y nef,
A Mair, Mam y Duwdod, eiriolwch yn gref
Dros iddo gael heddwch a gwerthfawr ryddhad,
Paradwys agored, a breichiau ei Dad.
Myn Mair, myn Mair.

Mam Iesur brydferthaf o ferched y byd,
Morwynig Frenhines y nefoedd i gyd,
Dlos lili y dyffryn, gwiw rosyn y nef,
Eiriola dros enaid fy nghyfaill yn gref.
Myn Mair, Myn Mair.

Oh, Marie¹

Bănuțul meu îl voi da pentru cel din închisoare,
Lumânarea mea o voi da pentru biserica din vale,
Iar ruga mea cea adevărată, spusă de șapte ori câte șapte,
Pentru sufletul lui nemuritor.
Oh Marie, Oh Marie

Sfinte Pavele și Sfinte Petre, sfinților toți din ceruri,
și Tu Marie, Mama lui Dumnezeu, rugați-vă cu putere
Ca el să aibă pace și libertate,
Ușa Raiului să i se deschidă, precum și brațele Tatălui!
Oh Marie, Oh Marie

Oh Marie, mamă a lui Isus, cea mai curată dintre femei,
Fecioară a Raiului,
Crin al văilor, trandafir al cerurilor
Roagă-te pentru sufletul aproapelui meu
Oh Marie, Oh Marie!

***

Video: Elin Mahan Thomas, Myn Mair