Emilia IvancuJan Twardowski s-a născut la 1 iunie 1915 în Varşovia, Polonia. A urmat liceul Tadeusz Czacki. Între 1933-1935 a fost redactor-şef al revistei liceului unde, de altfel, a şi debutat ca poet şi prozator. În 1936, a susţinut examenul de Bacalaureat, ca mai apoi, în 1937 să publice primul volum de poezii, Întoarcerea lui Andersen. În acelaşi an a început să studieze Filologia Polonă la Universitatea din Varşovia, pe care a terminat-o abia după război, în 1947, cu o teză de masterat despre poezia lui Juliusz Słowacki. În timpul războiului, perioadă în care i s-a pierdut opera poetică, s-a înrolat ca soldat al AKRA (Armia Krajowa) – Armata Rezistenţei Poloneze. După război, în anul 1945 a început studiile la Seminarul Teologic din Varşovia. Studiile avea să le continue cu intermitențe până în 1948, când, pe 4 iulie, a fost hirotonit ca preot. A devenit apoi profesor de religie la şcoala specială din Żbików. De-a lungul vieţii, a publicat numeroase volume de poezii, printre care menţionăm Versuri (1959), Semnul credinţei (1970) – volum care a devenit foarte popular, Caiet cu pătrăţele. De vorbă cu copiii şi nu numai (1973) – dedicat copiilor cărora le-a predat religia, Ochelari albaştri (1980), Necotidian (1991), Nu-ţi face griji (1992) sau Versuri (1993).
În imagine: Jan Twardowski (sursa foto: gimjawornik.pl/o-patronie)
De asemenea, Jan Twardowski a primit şi numeroase premii, printre care Premiul PEN Robert Graves în 1980, în 1996 Ordinul Zâmbetului – un premiu acordat de către copii adulţilor care s-au implicat în activitatea lor, în anul 2000 Premiul Icar, iar un an mai târziu, Premiul TOTUS – corespondentul catolic al premiului Nobel, acordat poetului pentru Opera Magna. În anul 1999, i s-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Catolice din Lublin. A trecut la cele veșnice în data de 18 ianuarie, 2006, la Varșovia.
Dumnezeu şi omul sunt temele centrale ale poeziei lui Twardowski. Versurile sale adesea au forma unei rugăciuni, alteori descriu modalitatea în care omul se raportează la ceilalţi şi la sine, descriind fragilitatea vieţii umane, adeseori văzută în strânsă legătură cu divinitatea. Poemele traduse aici sunt extrase din volumul postum Apropiaţi şi străini (Bliscy i obcy) (Editura Bellona, Varşovia, 2009), volum ce adună poeme pe tema apropierii şi depărtării – fizice şi/sau spirituale – a relaţiilor dintre oameni şi care susţine oarecum, aşa cum autorul însuşi spune, că oricine intră în viaţa noastră nu vine din întâmplare, ci aduce cu sine o lume de sensuri şi semnificaţii, cărora trebuie doar să le fim deschişi.
Foto: @ Emilia Ivancu
***
apropiaţi şi depărtaţi
pentru că vezi, aici sunt unii care se iubesc
şi trebuie să se întâlnească pentru a se evita
apropiaţi şi depărtaţi de parcă s-ar privi în oglindă
îşi scriu scrisori reci şi fierbinţi
se despart ca nişte flori aruncate râzând
pentru a nu şti până la final de ce s-a întâmplat astfel
sunt alţii care se regăsesc şi pe întuneric,
dar trec unul pe lângă celălalt pentru că nu îndrăznesc să se întâlnească
atât de curaţi şi de liniştiţi de parcă a început să ningă
ei ar fi perfecţi, dar le lipsesc defectele
cei apropiaţi se tem să fie aproape pentru a nu se îndepărta
unii mor – asta înseamnă că ei ştiu deja
că dragostea nu se caută, ea fie este sau nu este
nici unul dintre noi nu este singur din întâmplare
sunt şi aceia care se iubesc pentru totdeauna
şi doar de aceea nu pot fi împreună
precum fazanii care niciodată nu merg în doi
poţi chiar să te rătăceşti,
dar drumurile noastre despărţite se reîntâlnesc
pe lumea cealaltă
***
De câte ori
Tăcere în cuvinte
tăcere în scrisoare
tăcere în cartea de telefoane
pentru că a rămas doar numărul
tăcere în tăcere
tăcere din multă fericire
tăcere pentru că a venit iubirea
şi inima e bolnavă
tăcere pentru că ne-am amintit de casa părinţilor
şi a căzut doar o parodie de zăpadă
tăcere după tăcere
tăcere înainte de cenzură
tăcere pentru că a urlat câinele ca înainte de război
de câte ori,
chiar dacă nu credem,
ne vom întâlni în altă lume
***
Apropiaţi şi străini
Ce se întâmplă
luna e plată ca o monedă
casa fără casă
doi apropiaţi şi străini
fiecare din ce în ce mai singur, ca după un păcat
vara fuge cu ultimul fluture pe umăr
nici măcar încântarea nu mai încântă
frig după fiecare cuvânt
mâncând în tristeţe
totul ca un viţel jupuit
aşa e mereu
când din iubire pleacă misterul pe furiş
***
Dreptate
Dacă toţi ar avea patru mere,
dacă toţi ar fi puternici precum caii,
dacă toţi ar fi la fel de neajutoraţi în dragoste,
dacă toţi ar avea acelaşi lucru,
atunci nimeni nu ar mai fi de nici un folos
Îţi mulţumesc că dreptatea Ta este inegală
ceea ce am şi ce nu am
chiar ceea ce am şi n-am cui să-i dau
îi e de folos cuiva
este noapte pentru a fi zi
întuneric pentru a străluci stelele
ultima întâlnire şi prima despărţire
ne rugăm pentru că alţii nu se roagă
credem pentru că alţii nu cred
murim pentru cei care nu vor să moară
iubim pentru că altă inimă s-a răcit
o scrisoare apropie pentru că alta desparte
cei inegali au nevoie unii de ceilalţi
lor le e mai uşor să înţeleagă că fiecare este pentru toţi
şi să descifreze întregul
***
Să ne grăbim
Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede,
rămân după ei pantofii şi un telefon surd
doar ce e neînsemnat trece lent ca un melc,
ceea ce contează trece cât ai clipi din ochi,
apoi se lasă o linişte obişnuită, cu totul de neîndurat,
precum candoarea cea mai firească născută din disperare
când ne gândim la cineva după ce am rămas fără el.
Nu fi sigur că ai timp pentru că siguranţa este nesigură,
ne ia sensibilitatea aşa cum fiecare fericire
vine alături de tristeţe şi veselie,
precum două patimi totuşi mai slabe decât una,
atât de repede pleacă oamenii precum amuţeşte sturzul în iulie,
precum zgomotul neîndemânatic sau reverenţa seacă;
pentru a vedea cu adevărat, trebuie să închidem ochii,
deşi cel mai mare risc este să te naşti, nu să mori
iubim mereu prea puţin şi mereu prea târziu
Nu scrie despre asta prea des, scrie doar o dată pentru totdeauna
şi vei fi precum un delfin, blând şi puternic
Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede
şi cei ce nu pleacă nu se întorc mereu
şi nu ştim niciodată cum să vorbim despre iubire,
dacă prima este ultima sau dacă ultima este prima
(sursa foto cover: mapio.net)
