Carmen Sorescu
06.05.2022
O viață obișnuită
Scrie ce vezi! (III) Nu e greu să-mi imaginez corpul și câteva valize lângă mine pe o barcă fără vele cu numai două rame pe care uneori să le folosesc din pricina furtunilor, mai mult în scop de [...]
29.04.2022
Nu sunt cormoran
Scrie ce vezi! (II) Era liniște. Liniștea aceea de spital când moartea dădea târcoale pe unde nu te așteptai, numai că eu eram un caz fericit, pe mine mă zdrobea liniștea aceea care oferea viață. [...]
22.04.2022
Scrie ce vezi!
Așa îmi spunea o prietenă cu mulți ani în urmă când încerca să mă convingă să trec de la mirifica poezie la magnifica proză: Scrie ce vezi! – iar eu nu vedeam nimic. De câte ori auzeam îndemnul [...]
15.04.2022
Între creier și inimă
Ușa (IX) -Da, știu acum îi găsești scuze, nu, sunt două specii diferite, eu în acest caz desigur aș vrea să fiu cal, mă regăsesc foarte bine, calul e seamănul meu. – Suferința are o [...]
08.04.2022
Ușa (VIII)
Liniștea însăși înțepenise suspendată printre copaci ca un cadavru, frunzele nu mai clipoceau, păsările înghețaseră, aerul nu mai era respirabil ci se făcuse o pâclă care bloca căile respiratorii [...]
01.04.2022
Ușa (VII)
Nici nu au trecut de primul deal și în vale se vedea o armată de oameni aproape secerați…Nu s-au apropiat prea mult. – Hai să ne apropiem, spuse Tudor. – Ai uitat, știu că [...]
25.03.2022
Ușa (VI)
Qaddiš pentru Dumnezeu: „– Înainte de a-ți spune câteva cuvinte, înainte de a face câțiva pași, cineva care zace în mine se trezește și-mi îmi spune să tac. Îmi arată alt drum, nu mă lasă [...]
18.03.2022
Ușa (V)
– Adevărul, în situația asta, este ca o armă cu două tăișuri, cum o dai el tot există. – Eu am reușit prin emoția mea să-i construiesc și lui același adevăr care pentru el fusese [...]
11.03.2022
Ușa (4)
– Când ieșeam din biserică era deja întuneric și parcă poposisem nou în oraș. Încercam cu greu să-mi amintesc străzile, noroc că pașii mă duceau singuri și mă trezeam acasă ca printr-o [...]
04.03.2022
Ușa (III)
-Vezi tu, aici am greșit, degeaba ne-am tăbăcit pielea, degeaba avem bube și răni și nimic numai încape nimic pe trupurile noastre vineții, degeaba, nu pentru durere trebuia să ne pregătim. [...]
