Cântec

Eu nu mai știu nimic din ce eram, grâul plesnește.
Undeva, înflorește altă floare în ram.

Pe pământ, o femeie mă uită
dragostea mea îmbătrânește. Uit și eu.
Aiurând, timpul crește.

Hei, viață, n-o să mai fiu cum eram,
părul mi-e plin de zăpadă; stiam
nu demult să visez,
și aveam cetăți cu o mie de stele.
Unde nu mai e vis, pleoapa se-nchide sub ele.

O femeie îmbătrânește pe pământ,
dragostea ei poate mă mai ține de mână.
Vântul trece prin ulmi, ulmii prin vânt
în buzunare am doar praf măturat de pe lună.

Trec ca o nălucă prin încă verdele grâu,
cu pasul pârâu, și grâul îmi vine până la brâu.

Zilele curg oricum, tot oricum le trăiesc
Doamne, am atâta timp să risipesc!…
Zilele curg oricum,
florile din semințe plesnesc;
unde caut eu, nu găsesc….