Camelia Radulian
10.03.2017
Te iert a uitare
Camera mirosea a liane, a sâmbete mici eu, a iederă. M-aş fi încolăcit pe bătăile noastre de inimă, într-o uitare de sfârşit de sfârşit, dar ochii tăi m-au dus pe braţe ca pe o soră moartă, aşa [...]
03.03.2017
Tu mături luna de flori
Lemnul casei a intrat în viori până și hainele mele sună a cântec. E primăvară. Sub streșini vântul aduce scrisori cum s-ar legăna pânzele în păianjeni, soarele-n poduri, negrul în alb, cum aș [...]
02.03.2017
Cum sunt Babele?
Ca să ştiţi: Dacă baba ta va fi caldă şi însorită, frumos îţi va fi obrazul, iar dragostea îţi va fi liniştită şi pe aşteptarea inimii. Vei izbândi să înmoi zilele rele ale anului şi să le treci [...]
24.02.2017
Te-am iubit aproape mult (Amanta 2)
Eram la vârsta aceea a amurgului, nu încă a nopţii, când peste simţuri se lasă un fel de cenuşă şi când cenuşa aceea aşezată, cumva frumoasă, tăcută, pe care unii o numesc împăcare, alții – [...]
21.02.2017
Mă vindec în limba română*
Se făcea că în ograda noastră erau stive mari de lemne pentru iarnă şi meri bătrâni, iar când bătea vântul dinspre miazăzi, se auzea scârțâind cumpăna de la fântână. Totul părea atât de vechi la [...]
17.02.2017
ultima Penelopă a plecat să ningă
fiindcă se făcea tot mai noapte, o mie de călugări îmi sfâșiau cu dinţii păpădiile rochiilor putrezite de dragoste năruind grajdurile în care nu se mai năştea duminica noastră legată în lanţuri [...]
15.02.2017
Iubind perfect imperfect
– Cât de frumoasă eşti tu, draga mea! Cât de frumoasă eşti! Ochi de porumbiţă sunt ochii tăi. – Cât de frumos eşti tu, dragul meu! Şi cât de drăgălaş! Pajiştea de iarbă verde este al [...]
10.02.2017
Nu te-am iubit
Putoareo! Urlai după mine să strâng rufele de pe culme tocmai când jucam șeptică și era gata să câștig du-te dracu te-aş fi legat cu sârmă ghimpată dar mormăiam cu spatele întors cum face toporul [...]
03.02.2017
Tăcerea
Tăcerea străzilor va vorbi cândva despre noi. Mai trece o zi cât o catedrală de linişti. Prin oraș, bătrânii îşi răsucesc din noi primele lor ţigări de adio. Ne temem, dar în casa de peste drum [...]
27.01.2017
Sub frigul ultimului salcâm
Femeia de serviciu îl născocise. Spunea că îl văzuse târând după el o patrie botezată cu numele fiicei ei oloage, Maria. Trecea în fiecare dimineaţă prin cartier la ora când dispărea soarele. [...]
