Camelia Florescu 
Mă mai străbate ploaia uneori
Mă mai răsare și mă mai cosește,
Tot vântul nopții-n mine poposește
Cu despletite patimi și ninsori.
Sunam în cerb și norii se trezeau
Și mă pierdeam sub sărutări deșarte
Știam că ești tu semnul meu de carte
Fântânile din mine înverzeau
M-ai dăruit ca pe-un cireș amar
M-ai desfrunzit și ștreangul tău mă doare
Și m-am pierdut de urma din cărare
Când tâmplele-mi sorbeai avid, avar
Chiar dacă m-ai uitat într-un lăstar
Chiar dacă mă străbați ca o minciună
Și ochiuri mari de prăbușiri se-adună
Eu tot te regăsesc la inventar .
Mă mai străbate ploaia uneori
Și îmi mai calcă zâmbetu-n picioare
Sub insomnii și veacuri de iertare
Crunt mai îneacă dorul de noi doi
