Ziua când m-ai uitat pe dig

Nu știu de era seară, știu că veneam pe dig,
Mă rătăceam prin ploaie și parcă mi-era frig.
Mi-ai dat o pelerină de vise neculese
Și-ai zis: ia-le pe toate, sunt sigur ne-nțelese!

Nu te-am privit cu sete, probabil nu erai,
(Îți trimiseseși solii să-mi spună cum e-n rai)
Dar am simțit că-i vară în multe lumi deodată
Și toate-aveau pe suflet iubirea ancorată.

Am strâns în pumn un zâmbet, ceva de verde-gri,
(Îl port și-acum prin ceață, dar sigur nu mai știi),
S-a prefăcut în lanțuri cu sute de cristale,
Prin ele văd noblețea în falduri speciale.

Mai am, din tot decorul, o hartă de lumină,
Un ghem de neuitare și-o trecere senină.
Spre înălțimi de vară un vultur se rotește,
Îmi spune că e seară și râde nebunește.

Își are drum prin rouă și cuib pe-un gram de stea,
Dar nu-i mai dau semințe și azi din palma mea;
Îmbrac iar pelerina, (e numai pentru frig?!)
Și-ncerc să aflu ziua când m-ai uitat pe dig.

Sursa foto: www.yoanu.com