CENACLU

Acum, când sângele a învățat să-noate nu doar vertical, ci și stil crawl, când tocmai l-a deprins pe corb să-i șoptească la ureche ce se petrece-n lume, s-au găsit orele să-și piardă dinții, gălăgioase, văitându-se ca niște gospodine cărora le-au fugit ochiurile de pe andrele și nici pilaful nu le-a reușit.   Le-a privit în […]

Balconul mi l-am închis fiindcă nu vreau s-aud plânsul dar înapoia cenușiilor ziduri nu se-aude-altceva decât plânsul. Sunt mult prea puțini îngeri ce cântă, sunt mult prea puțini câini care latră, în palma mâinii mele-ncap mii de viori. Dar plânsu-i un câine imens, plânsu-i un înger imens, plânsu-i o vioară imensă, lacrimile pun căluș vântului […]

Din lacrimi perle mirosind a dor, Sărutul toamnei a-nflorit amor, Valsând pe-al verii dans de soare, În zbor de păsări călătoare.   Se tulbură în zvon de’mbrățișare, Clipele cenzurate de-așteptare. Iar mugurii de dor fără speranță, În roze de iubire se înalță…   Din curcubeul ploilor  coboară Fluturi multicolori ce zboară Peste surâsul zilei fără […]

N-am cui să mă plâng Şi n-am cui să spun, Că mă topesc de dor… De cuibul din care am zburat, acum o puzderie de ani, De cireşele roşii-gălbui din uriaşul cireş, De ciobul de oglindă în care vedeam perfecţiunea, De cearta pe care o purtam, naiv şi-ndârjit, cu natura. Mă topesc de dor… De […]

Cafeaua dimineților noastre, mai amară decât frunza de nuc, ne adună, zi de zi, în fața ceștilor aburinde, după care plecăm fiecare spre steaua polară să culegem semințe de speranță în pungi mici din petale de florile câmpului și iarăși vine dimineața, altă cafea amară, destine sorbite cu grijă, să nu ne opărim buzele. Sursa […]

bagaj tangoul obsesie compresie găndurilor zidurilor chin ardent desuet   pisica neagră strălucire nălucire apasă acasă trup uitat sfâşiat aclamat. Foto: Andi Spot

Motto: Nu-i numărați ilustrului chirurg Banii luați pe grave operații, De nu vedeți și banii care curg Ca să distrugă neamuri, rase, nații! Lideri ai lumii, bunii noștri frați, Noi v-am cedat și ranguri și proporții, Dar nu putem continua, stopați Această competiție a morții! ( Adrian Păunescu, Manifest pentru sănătatea pământului, 1980 )   […]

Viața și moartea stau la braț ca doi amanți. Se caută, se pândesc, cu răbdare se-așteaptă, merg pe calea lor dreaptă, din albul zilei până-n doliul nopții, stau la pândă-n fața porții; din când în când aruncă puțină fericire, un dram de speranță, apoi apasă ușor pe clanță; se joacă de-a v-ați ascunselea pe prinselea… […]

Vara, ca o crăiasă, valsează ultimile zile din august.   În alai de culori, florile defilează pe podium, iar fluturii fâlfâie din aripi, aplaudându-le.   Este ultimul spectacol de vară, iubite, iar tu lipseşti aşa cum ai lipsit la toate spectacolele anotimpurilor, de-o lungă vreme.   Mă întreb, dacă nu cumva, te afli după cortina […]

Copac daca aș fi, la poarta casei tale, ți-as da binețe, chiar în zorii zilei… Cu umbra mea te-aș însoți, agale, plimbându-ne cuminți pe marginile clipei.   Și dacă aș fi floare, uitată într-o glastră Aș răspândi in aer miresme diafane… Privirea ta pierdută dincolo de fereastră ar căuta prin amintiri, petalele orfane.   De-aș […]