Ion Țoanță
Cafeaua dimineților noastre,
mai amară decât frunza de nuc,
ne adună, zi de zi,
în fața ceștilor aburinde,
după care plecăm
fiecare spre steaua polară
să culegem semințe de speranță
în pungi mici din petale
de florile câmpului
și iarăși vine dimineața,
altă cafea amară,
destine sorbite cu grijă,
să nu ne opărim buzele.
Sursa foto: pinterest.com
