În mine plâng
copiii preschimbaţi în iarbă,
jelesc bătrânii
obosiţi de frig…
Pendula dă din coadă
şi nechează
că-i este foame de lumină,
că-i este sete
de-amintiri…
Am risipit atâtea zile
ca să respir
un punct
din piatră,
să legăn
iepuri, crocodili, jivine
ce curg cu râul de sub vatră…