CENACLU

Capitolul al II-lea -din romanul Pe malul de lut al fluviului (Călătorii paralele II)- Izu începu prin a-l peria pe Neluţu, exprimându-şi admiraţia pentru nasul lui de copoi. Al dracului i-a mai mers cerebelul! S-a prins imediat că băieţii au dat împreună cu Teu o spargere. L-au pus să jure că nu-i va da în […]

Când primele ninsori or să se cearnă, Atunci va fi mai greu de cei plecați, Atunci să cânţi peste al vieţii zaţ, Atunci să-ţi fluturi braţul peste iarnă. Prin lume numai oameni de zăpadă, Un foc din vatra stânilor să smulgi, Şi, cu puterea disperării dulci, Să-l laşi deasupra spaţiului să cadă. Se vor aşterne […]

Desfac bradul de Crăciun, îl dezbrac de strălucire, cu inima strânsă. Iau podoabă după podoabă: globurile roșii și mari, pe urmă pe cele mai mici și argintii, steluțele și ciupercuțele, brăduții , beteala și instalația cu beculețe mici, mici, care creaseră, nu-i așa, magia serilor de sărbători …O umbră se întinde fâlfâind ușor pe suflet […]

să te îndrăgosteşti atunci, în cele din urmă, de zăpadă adică să ştii bine că e o iubire, în care se va sfârşi peste câteva săptămâni prezenţa ei, şi aproape un an după aceea are să trebuiască s-aştepţi, de-a lungul zilelor calde, sau prin nopţile reci, sau prin ceaţă, dar fără ca ea niciodată să-ţi […]

Du-mă în taina primului cuvânt unde Nimicul țese liniștea luminii să-mi limpezesc povestea condurilor vrăjiți, să port pe brațe tăcerea pelerinilor pierduți pe-ntortocheri de viață mergând spre Compostela. Ascunde-mă sub pleoapa pendulului de lut să fiu poemul ninsorilor nebune, s-aduc de pe tărâmul rădăcinilor bătrâne o creangă de finic pentru icoana fructului oprit. Sursa foto: 1.bp.blogspot.com

Așa-i de primenit orașul, că pare-n așteptarea Unor oaspeți de seamă, dar se lasă înserarea Și sub poleiala picurată din veștedele felinare Îmi pare și mai mult gazdă plictisită, neprimitoare.   Stoarse de viață frunze de sub adormite coroane Și-ar ascunde goliciunea sub grele brazde de omăt. Dar orașul amorțit stă, așteaptă să-i croiască broboadă […]

„N-am fost nici ieri, / Nu sunt nici azi, / Şi nu voi fi, / Cu-atât mai mult, nici mâine, după moarte, / Nimic din ce vor crede poate / Cei câţiva cititori de carte – / […] / Sunt un volum ce n-are titlu încă, / Deşi există-n mine tipărit – / Volum unic, […]

Singur Mi-e frig în cămaşa asta De litere Prin care intră uşor Toate intemperiile. Vântul prin a, Lupii prin b, Iarna prin c, Şi eu încerc să-mi apăr măcar inima Cu un titlu mai gros, Dar mă îngheaţă frigul care intră Prin toate literele. Mi-e urât în cămaşa asta De litere Prin care intră uşor […]

Am avut un plan al fericirii, harta lui era pe spatele tău În fiecare dimineață mergeam tiptil pe șira spinării Mă uitam în stânga și-n dreapta nimeni să nu mă recunoască Și eu săpam, săpam, zi de zi, asudam, seara mă întorceam Tot cu mâinile goale, puneam apă, apă multă, să scot mai ușor Rădăcinile […]

Frig La graniţele memoriei e atâta de frig încât dacă o lebădă ar fi împuşcată în rană un bătrân ar putea locui. La graniţele memoriei e atâta de frig încât numai vecinii stau până-n brâu în făină de lemn şi cântă numai vecinii – ca nişte flăcări verzui. *** Poemul despre Poezie Toată viaţa am […]