Liberă de contract

Desfac bradul de Crăciun, îl dezbrac de strălucire, cu inima strânsă. Iau podoabă după podoabă: globurile roșii și mari, pe urmă pe cele mai mici și argintii, steluțele și ciupercuțele, brăduții , beteala și instalația cu beculețe mici, mici, care creaseră, nu-i așa, magia serilor de sărbători …O umbră se întinde fâlfâind ușor pe suflet . Gata, s-au dus sărbătorile ! Au plecat așa cum au venit și ne-au lăsat o clipă pustii de bucuriile alea mici , de căldura unor cămineî n care am încercat, măcar de sărbători, să aducem armonia și înțelepciunea bunătății dezinteresate. Au curs urările și faptele de bine, ne-am amintit și de prietenii aflați mai departe și cu care interacționăm doar grație telefoanelor și internetului, am trimis și mesaje virtuale tuturor contemporanilor trăitori în casa comună a facebook-ului, acea ciorbă comună care ne absoarbe zilnic în preocuparea de a ne afișa existențele pâna la cele mai intime amănunte. Păi cum am putea să scăpăm ocazia sarbatorilor fără postările cele mai căutate cu bradul împodobit, cu cadourile rânduite cuminți sub el, cu pisicile și cățelușii sau bebelușii atrași de luminile lui, cu imaginea meselor din familie, cu bunătățurile preparate, măcar acum, de gospodinele care se respectă. Nu poți să renunți la ele, uneori le devorezi, nu din plictiseală sau dintr-o curiozitate suspectă, ci dintr-o nevoie de a-ți legitima trăirile, emoțiile, frenezia cu care încerci să fii din nou copilul care ai fost, să-ți dovedești că ești în aceeași lume cu ceilalți, că exiști. Ne-am amintit și de cei plecați pentru totdeauna și le-am aprins o lumânare – ce mai, am făcut pace cu toți! Și acum, ne-am regăsit singuri cu noi .
Ce urmează? Cum mai suntem? Suntem tot noi cei de dinaintea valului care ne cuprinsese de la începutul lui decembrie, când fremătam la gândul că urmează pauza, o paranteză în șuvoiul zilelor, săptămânilor, lunilor programate de obligații de serviciu, de familie și altele…, o paranteză pe care fiecare să și-o umple cu ce-i place, cu ce-l duce mintea sau cu alte programări date de tradiții, obișnuințe, mode, condiționări materiale, culturale și altele . Ce facem acum cu noi? Reîncepem, reluăm, înnodăm sau regândim, reașezăm, ajustam, reinventăm? Mă așezasem bine în amorțeala și inerția din zilele premergătoare noului an, iar acum, conform convenției, trebuie să încep ceva, s-o iau de la capăt reînnoit. Știu că se poate și altfel, știu că am și alte posibilități. Respect convenția din convenție. Ce-am fi în afara convențiilor?!
Îmi tot propun să evadez, să dezertez de la tot, dar până și pentru asta îți trebuie o anumită determinare . Asta ar fi schimbarea radicală – un timp în care să nu fac nimic, să nu-mi fac planuri, să nu am priorități. Cînd nu mai vrei să începi nimic ești … liberă de orice contract.

Sursa foto: 1.bp.blogspot.com