Prevestire

Așa-i de primenit orașul, că pare-n așteptarea

Unor oaspeți de seamă, dar se lasă înserarea

Și sub poleiala picurată din veștedele felinare

Îmi pare și mai mult gazdă plictisită, neprimitoare.

Stoarse de viață frunze de sub adormite coroane

Și-ar ascunde goliciunea sub grele brazde de omăt.

Dar orașul amorțit stă, așteaptă să-i croiască broboadă

Norii leneși și ei parcă adormiți pe cerul searbăd.

Se-nalță-n zbor bezmetic, croncănind amenințător,

Nu una, nu două, ci sute și sute de-nspăimântătoare ciori.

Cântă nebunele a geruri și-a  furtuni năprasnice de zăpadă.

Verific fereastra. E-nchisă. Sunt departe de-al înaripatelor ghioc.

Sursa foto: marcradulescu.com