Popa Mia 
Poate că nu știu bine cine ești
și printre ceștile de cafea și aburii lumești
mi-ar conveni să-ți spun povestea mea,
copilul ce se joacă pe-o lacrimă de stea.
Uite că sufletul e îmbibat de ploaie până la refuz
nu mă privi confuz
ca și cum ai trage mânecile unei haine uzate.
Privește-mă mai bine de departe
și dacă poți rescrie tu povestea mea cu zâne…
Copilul mai aleargă către mâine.
