LITERATURĂ
16.04.2017
Imagini din singurătate
Taină Mâncam împreună simțindu-ne bine, fiecare în mână cu câte un cuțit. În fața mea cineva rupea pâinea ca din carnea cuiva. Mi se făcea frică mâncând, și simțindu-ne neobișnuit de bine – un [...]
09.04.2017
Oare ai fost? Oare mai ești?
Dorul Dragostea mea, ancora grea, ține-mă strâns; toate mă dor: gura – de dor, ochii – de plâns. Vântul căzu – – poate că nu, dar s-a făcut liniște-n cer, fără puteri, ca la-nceput. Nu mai [...]
02.04.2017
Somnul iubirii mai durează
Lacrima Ferit de păsări, turme şi de femei de ţară, Eu beam, lăsat pe bine, în nişte buruieni, Pe care tandre pâlcuri de-aluni le înconjoară, Prin pâcla de călduţă şi verde după-amiază. Dar ce [...]
26.03.2017
Tu dormi, dragostea mea
Plânsul în oraş: mâini fricoase îşi schimbă într-ascuns culoarea –
şi încă o noapte Izabela va fi a dreptăţii, a nisipurilor
(respiraţia cavalerului printre cavaleri e cea mai galbenă).
Şi [...]
19.03.2017
Pasul trece eu rămân
În dulcele stil clasic Dintr-un bolovan coboară pasul tău de domnişoară. Dintr-o frunză verde, pală pasul tău de domnişoară. Dintr-o înserare-n seară pasul tău de domnişoară. Dintr-o pasăre amară [...]
12.03.2017
Nu dorm… Sunt umbră suferindă
Pe cer negru cuvinte-aparte Pe cer negru cuvinte-aparte Ochi frumoşi nu mai văd ale firii, Şi nu-i straşnic ceasul de moarte, Şi nu-i dulce clipa iubirii. Unul scrie-n sudori, altul ară, Noi o [...]
05.03.2017
E-atât de scurtă iubirea, şi atât de lungă uitarea…
Comoditate Mă bătea prea tare soarele, Şi te-am pus în geam Ca pe-o hârtie albastră. Mă bătea prea tare gândul, Şi te-am pus În dreptul frunţii Ca pe-o icoană Făcătoare de minuni. Mă bătea prea [...]
26.02.2017
Te doream cu întristări de marinar
Insomnie Stoarce, Dumnezeu, lămâia lunii Să se facă simplitatea cerului Trimite-ne anunţarea minunii Ca pasărea de cârpă a luminii Pentru bucuria sufletului Când nu se mai văd oraşele, când se [...]
19.02.2017
Un obraz în lacrimi e şters de vânt
Amurgul Şi iată-amurgul molcom, amic cu ucigaşii; Ca un complice vine înăbuşindu-şi paşii; Ca un alcov se-nchide înaltul cer de seară; Şi omul, de nelinişti împins, se face fiară. Amurg, amurg [...]
12.02.2017
Inimi secătuite sau cranii deșarte?
Doamna Vauquer, născută de Conflans, este o femeie în vârstă, care de vreo patruzeci de ani ţine la Paris o pensiune de familie în strada Neuve-Sainte-Genevieve, între Cartierul Latin şi foburgul [...]
