DUPĂ-AMIAZA DE SÎMBĂTĂ

Fascinaţia (şi iluzia) respectabilităţii

Dorinţa de integrare socială, mai ales la Bran; de a fi comme il faut, de a fi asemenea celorlalţi; fascinaţia (şi iluzia) respectabilităţii… Destinul cuplului comic pulverizează însă de fiecare [...]

Stîngaciul stîngacilor

Superioritatea lui Bran contrariată de reuşitele surprinzătoare ale lui Stan. Stîngaciul stîngacilor, incapabil să ducă la bun sfîrşit cea mai simplă treabă, acesta din urmă izbuteşte uneori [...]

„Ce noroc că nu aveai pantalonii pe tine!”

Stan şi Bran sunt doi copii mari în mijlocul unei societăţi prin excelenţă de maturi duri. Infantilismul cuplului comic (una din sursele principale ale veseliei pe care o stârneşte) e mereu [...]

Un impulsiv care se resemnează

Bran e omul catastrofelor, cel care o păţeşte mereu, e… Bran păţitul care suportă toate necazurile (multe din ele datorate lui Stan). E destul să trântească o uşă (ca orice om nervos) pentru ca o [...]

Primejdiile vieții obișnuite

O altă secvență simbolică: injectat cu un puternic somnifer(se așezase pe o seringă), pe punctul de a adormi, Stan nu se află, prudent, în pat, ci, cu totul imprudent, la volanul unei mașini pe [...]

Pentru al treilea nu este loc!

În Stan și Bran se însoară (de însurat, se însoară, firește, numai unul dintre ei, firește Bran, cel care le face primul pe toate, Stan fiind aici doar complicele, însoțitorul, scutierul [...]

Inventiva Americă

Stan şi Bran interpretînd, în doi fireşte, reinterpretînd mitul lui Sisif (stîngaciul, ghinionistul) în filmul în care trudesc din răsputeri să urce o pianină buclucaşă (ce le „scapă” îsă şi [...]

Cinematografele mele, filmele mele (III)

După 1948 au dispărut dintr-o dată și „omul cu mască”, și Stan și Bran, și Cezar și Cleopatra lui: acum rulau numai filme sovietice. În special filme de război (de abia începuse lunga, nesfîrșita [...]

Cinematografele mele, filmele mele (II)

De la filmele văzute între anii 1945-1948 mi-a rămas o colecție de secvențe disparate; nu știu de unde sînt desprinse cele mai multe dintre ele și nici ce valoare estetică au (sau mai bine zis [...]

Cinematografele mele, filmele mele

La Cluj am început să merg cu adevărat la cinema. Existau pe atunci, în primii ani de după război, în oraș vreo șase, șapte cinematografe, centrale (precum „Capitol”, situat în piața marii [...]