CICATRIX

Mereu am tratat foaia albă biologic, ca făcând parte din natura mea, un fel de-a treia mâna. Cel mai adesea o las acasă la masa de scris, camuflată, acoperită de ea însăși, nu-mi place să fiu [...]

Întotdeauna când sunt în plină cădere și nu-mi amintesc ceva mă agăț de copilărie ca de o ramură de cais. Bunăoară nici acum nu-mi amintesc de prima zăpadă. Ce păcat! Probabil a venit de la sine [...]

 Cândva am visat un înger prins într-o plasă de sârmă ghimpată. Visul începe brusc, ca de altfel toate celelalte. De data asta nu am fost participant, doar privitor. Îmi spuneam: Visez și iar nu [...]

Acest eseu pleacă de la un lucru intim pe care-l port zi de zi, de la un embrion care se hrănește încet și sigur, acolo în burta mea, ferit de lumină, ferit de ochii lumii. În acest spațiu fără [...]

Amintirile sunt în afara oricărui control, ele vegetează lipsite de orice activitate până într-o zi când apar așa cum apar plantele primăvara. Mergând pe aleile grădinii, surprinsă, îmi spun: [...]

Mulți ani de zile nu am citit, lecturam cărțile de la școală, îmi făceam cu desăvârșire temele, celebrul caiet de lecturi era copiat din caietul surorii mele. Toate acestea până într-o zi. [...]

Cum m-am trezit, primul gând a fost să ies afară să-mi cumpăr câteva topuri de hârtie, dar cum frigul era destul de drastic am mers aproape, în cartier. Orașul era cavernos, înghețat, aproape [...]

Răzvrătirea împotriva timpului devine biografie. Niciun deznodământ nu trebuie pus față-n față cu originea lui. Oglinda intră în miezul lucrurilor și va reflecta o altă imagine. Din punctul de [...]

Întotdeauna, pe foaia albă, întinsă cât vezi cu ochii ca un câmp de zăpadă gigantesc, excesiv, incalculabil este un cerb care sângerează. De fiecare dată mă opresc să-i mângâi botul aburind. Din [...]

Scrisul pleacă din mine așa cum pleacă un tren personal din Gara Basarab. Încet, puțin nesigur, plin de tristeți, merg prin vagon și caut cu privirea din loc în loc un scaun liber. Am găsit [...]