Mihaela Miroiu
23.06.2016
Cine naiba l-a pus pe Trebuie ăsta în viața femeilor?
Tatăl fiicei sale Cred că este foarte greu să fii tată de fată, tată de adolescentă. Asupra fetei tale se năpustesc toate stihiile lumii: ispitele, întunericul, băieții, bărbații, “femeile [...]
16.06.2016
Cu dragoste, cu rușine…
Cum se fac pulbere androginii (1970-1972) Profesorul Engel îşi petrecea cu noi trei ore pe zi la Şcoala de Arte Plastice. A fost omul care ne-a învăţat multe, nu numai istoria artei şi meşteşugul [...]
09.06.2016
Nu deranjaţi. Geniul meditează.
„Ses ailes de géant l’empêchent de marcher.” (1970) M-am alăptat adolescentin în cultul geniului. Iubeam atât de mult simboliştii, mai ales pe Charles Baudelaire, încât am ajuns să fur [...]
02.06.2016
Nu voiam să fiu de-a lor!
Agonie şi extaz: 1969 Îl iubeam pe Michelangelo, îl iubeam cu pasiune. Leonardo îmi părea la vremea aceea cam efeminat. Michelangelo avea o forţă, o virilitate splendidă, pe care le găseai şi în [...]
26.05.2016
Eu sfidam, sfidam tot
Să nu ucizi pentru hrană! (1968) Istoria este a sexului care ucide, nu a celui care dă viaţă. Simone de Beauvoir Povestea cu uciderea a început mai demult. Mă fascinau tata şi bunicul. [...]
19.05.2016
„Marile iubiri sunt mute.”
Haiduca (1965-1967) Am fost o fetiță strabică. La patru ani purtam deja ochelari prin care greu puteam camufla faptul că ochiul meu stâng privea undeva, spre interior, în direcția vârful [...]
12.05.2016
Să fii gata întotdeauna?!
Turbanul lui tanti Turturica, 1963 Mi-am petrecut ceva ani într-un bloc de familii de ofiţeri. Vecinele noastre aveau identităţi hibride. Nu se terminase complet tranziţia la comunism, adică mai [...]
05.05.2016
Dacă vorbeşti, îţi dăm un covrig!
Bufona curţii, 1961 Prima mea limbă a fost un dialect transilvan al limbii române, încărcat cu românizări ale cuvintelor de provenienţă germană, maghiară, uneori latină. Le scriu în ordinea [...]
28.04.2016
Eram prea copil ca să trec drept fată…
Credința, nădejdea și zborul (1958-1961) În copilăria timpurie am avut un tată aproape invizibil care apoi a pierit și ca abstracție. A fost înlocuit mai târziu de tatăl care și-a asumat să mă [...]
21.04.2016
Copila
Ce știam înainte să cunosc… Vrăbiuţa, 1957 Când închid privirea gândului şi o las pe cea a imaginii ajung undeva, departe, pe o uliţă, lângă un pârâu care atunci mi se părea foarte mare şi [...]
