Isabela Branescu

09.03.2018

Evitând a se lăsa prinsă în flagrant

A pus paznic Câinele trezit din adâncul pământului Să adulmece Să afle Să știe Rostul ei în sufletul oamenilor A pornit atunci vânătoarea ideilor neostenite, Vechi de când lumea Nesfârșite guri [...]
26.02.2018

Incubator de inimi casante

Nicăieri nu cresc copii mai frumoși Decât în inima celui care știe că va muri o dată Și încă o dată, în fiecare zi, pentru a scânci mâine în poezii Uneori au nevoie de zâmbete Le doresc ca pe [...]
16.02.2018

Pentru comenzile din dragoste nu taxăm staționarea

Se agită fericirea în aglomerarea mașinilor din trafic Este oră de vârf nu va îndepărtați, mă întorc, Uite! Un alt bolnav de iubire suspină formând un număr la care nu răspunde nimeni Pașii [...]
02.02.2018

Desfrunzirea începe acolo unde se epuizează respirațiile

Am ales să mă-nfășor  în culorile toamnei Le-am adunat așa cum au venit Agile păsări de pradă: Primul zâmbet, Primul pas, Primul cuvânt, Câtă vreme există poeți, spuneai, Desfrunzirea nu se va [...]
24.01.2018

Ce-ar fi dacă într-o zi s-ar sfârși rostul cuvântului?

Iubirea nu îndeamnă la nimic cumpătat Fiecare va spune ceva despre celălat Uite așa se sfârșesc serile cumpătate Și se duce Dracului romantismul… Mai bine să eliminăm cuvintele Să adăugăm [...]
14.01.2018

A sosit anotimpul amintirilor

Nu, așa cum voi descoperi deseori de-a lungul anilor, nu știu răspunsul. Părerea mea despre cât cunosc și cât înțeleg este doar o stare de suficiență din care m-am ridicat și în care am căzut de [...]
04.01.2018

O prostituare a cuvintelor la îndemâna tuturor nimicurilor

Au avut de ales între nimicul ridicat la rang de idee, pe înțelesul tuturor Și un univers în care tu vezi Dar în care ceilalți greu ar fi putut distinge. Nimicul și întregul Într-o necontenită [...]
28.12.2017

Timpul e amar ca dorul încărcat de înstelări

Câtã oarbã aşteptare descãrcatã peste inimi Dintr-o singurã scânteie încãrcatã de fiori Zvâcnetul ascuns în pleoape Inima fântânã vie Aşteptarea ca o glie Chiar din prima orã a verii Gândul serii [...]
18.12.2017

În sufletul lui Brâncuși

striga ovoidul în lumea asta hoinar, nu sunt dresura pământului sunt ceea ce-mi dați voie să fiu sunt ochiul ce știe mâna ce simte piciorul ce echilibrul îl vrea urcușul de mâine nu m-am risipit [...]
08.12.2017

Balada morții unui vers rahitic

Era prea-nalt, prea dolofan, prea arțăgos, părea nătâng, părea păros era frumos… – palmele-l dureau și i se lungeau brațele-l certau și contorsionau degete-i plângeau când i se rupeau [...]