Isabela Branescu 
De atunci murim într-o formă sau alta în scris
unii le spun ferpare sau anunțuri despre eternitate,
alții vrăjitorii
așteptând să se usuce cerneala, așa cum seacă trupurile din cauza anilor
unii doar se privesc și se înspăimântă că s-ar putea să scrie chiar ei
primul cuvânt, altora li se lipește grija zilei de mâine,
sentiment de inutilitate, o scorojeală în așteptarea morții,
dar omul tot om, îl consideră un beneficiu
pe care l-a trecut deja în folosul comunității
Cum, ai făcut special pentru noi toate cuvintele
numai așa, ca să ne simțim acasă?
Am uitat cheia
În primul canion numit copilărie,
Primele silabe rostite așteaptă
În coșul de jucării…
Dus e pe apa sâmbetei!
Sursa foto: paperhearts.gr
