am triat zilele trecute câteva lăzi încărcate cu gânduri
tot ce era acolo era perimat și le-am lăsat pe podea
(podeaua are iz de motorină și poate lua foc la prima chenzină)
dimineața înainte de a ieși din casă am fost surprinsă să descopăr locul gol
plecaseră toate
mi-a fost teamă să postez pe fb un anunț pentru recuperări
cine știe… îl vede cine nu trebuie și crede că este vreun câștig bunicel
în seara următoare le-am găsit lângă ușă
se întorseseră slutele cu sutele, înmulțindu-se ca nevrutele cu ochii aprinși de nesomn
arătam a jumătate de om
sau a castani într-o toamnă de o mie de ani
m-am strecurat cu greu printre ele,
trebuia să le hrănesc încă o noapte, hmm, poate că mâine vor pleca în altă parte
dacă nu se poate altfel, am să donez lăzile unui boier
are sigur depozite și lăcate, dacă o vrea! Dacă nu și nu,
am auzit că există un loc numit remat care colectează sentimente
la un preț justificat! Am uitat să vă întreb, aveți o mașină de închiriat
pentru transport, vă ofer la schimb o ladă din care curcubeul s-a revărsat
Sursa foto: mixdecultura.ro