Plouă parcă din cuvinte
călimara dă pe-afară
sfârie-un poem fierbinte
sufletul e foc și pară

Călimara dă pe-afară
cu înscrisuri și demersuri
zorile se varsă-n seară
plouă parcă dintre versuri

Plouă parcă din cuvinte
– soarele nu-l mai țin minte

(din volumul CEZ(E)ISME II)

Post-ul Bacovia apare prima dată în Literatura de azi.

Post-ul Condoleanțe, hoțule apare prima dată în Literatura de azi.

       Cuvintele trebuie să te exprime, nu să te conducă. (Antoine de Saint- Exupery)

Capitolul 1

De aici a început: „De prea multe ori am văzut mila rătăcindu-se.” (ASE)

Pas cu pas, literă cu literă, cuvânt lângă cuvânt, tăcere înconjurată de tăcere: muzică.

Armonia supremă. Dumnezeu.

TAVANUL PERFORAT (1)

Privesc în sus și mă văd pe mine în oglinda tavanului. Văd cerul înstelat. Aș putea să mă mir, dar îmi amintesc că sunt în pat și tac. Nu vreau să-mi obosesc visele înainte de vreme. Încă nu a apărut niciun înger. Mai sunt pe pământ.

Merg din carte în carte, din rană în rană.

Aud parcă din ceruri:

Învață să mori fără profesor

e șansa ta

de repetat

repetă numai nemuritorii

noi

ceilalți

murim

gălăgios

și

mediocru

Ce-i asta? Întreb, fără grai. E poezie, nu simți? Nu. Nu simt nimic. Atunci, e bine. Chiar foarte bine. Înseamnă că suntem contemporani. Contemporani autentici.

Azi am fost la biserică: mi-am încărcat bateriile pentru o săptămână. E duminică. Mai. Luna mai.

Cred că am să-mi fac o cafea. Azi n-am băut. Și se simte: în aer, vag; în gură, persistent.

…Prin venele mele curge sânge de vultur: sunt un Zăgan, ultimul vultur bărbos al Europei!

PEREȚII POEZIEI (1)

…N-au înmormântat un om, ci au pus în pământ o stea: la încolțit!

La primăvară, vor ieși în aerul rece razele verzi ale unei noi speranțe.

În căutarea esenței lucrurilor mărunte, îți pierzi, clipă de clipă, viața, esența esențelor! Și nu poți face nimic. Nu mai poți face nimic! Toate-s făcute deja. Toate-s spuse!

Și-atunci, te târăști odată cu speranța zilei de mâine: în genunchi și pe coate!

Și parcă vezi lucrurile altfel: mai pline de miez și, de aproape, sub o altă formă.

Forma dezamăgirii!

Și-ți pare rău: deci, ai fost și tu!  Acum, câteva clipe…câteva ore…câteva zile…câțiva ani…

Câte veacuri au trecut de-atunci?

Deocamdată, niciun veac.

Deocamdată.

Nu afli cine-a fost un om doar citindu-i biografia: nașterea, copilăria, maturitate și bătrânețea. Senectutea, frate! Și, eventual cimitirul în care-și trăiește posteritatea.

Dar, esența unui om sunt copiii. Și pașii care-i poartă spre viitor.

Scriitorul are și copii de hârtie, nu doar de carne și sânge. Operele literare cam asta sunt: copii de hârtie, ai lui Homer, ori ai lui Shakespeare.

Ori cartea asta care tocmai se naște. Chinuitor de frumoasă!

din Citadela în roz (roman în lucru)

Post-ul Citadela în roz apare prima dată în Literatura de azi.

să nu

trandafirul

înflorește

fără

nicio

rațiune

fericit

de

trei

ori

fericit

cine-l

vede

și

îngenunchează

ca-n

fața

plutonului

de

execuție

(din volumul Hiperbole blitz, Editura Axa, Botoșani, 2005)

Post-ul Linie de ochire apare prima dată în Literatura de azi.

Pământul s-a întors acasă
apa ajuns-a până la sonet
uite-o ciocârlie de clasă
am timp primăvara-s poet

Apa ajuns-a până la sonet
poetul are cuvânt și fler
să dea moartea mai încet
ploile s-au retras în cer

Pământul s-a întors acasă
și poetul visează fără plasă

(din volumul CEZ(E)ISME II)

Post-ul Circuitul poeziei în natură apare prima dată în Literatura de azi.

(din volumul Nepotul lui Kafka, Editura eCreator, Baia Mare, 2024)

Post-ul Primăvară non-stop apare prima dată în Literatura de azi.

iar crește mortalitatea pe cap de locuitor

ne cam neglijezi dragoste pui de lele ce ești

s-ar putea să nu mai cânt ci să-njur

în numele tatălui și-al mamei

și-al celorlalți nenăscuți din România

patria noastră de cursă lungă și lată

și slabă ca un țâr

din fericire poporul român a învățat să moară

la fără frecvență

fără speranță Doamne întreb

totuși pe Tine cine o să te-ngroape

(din volumul Erezii second hand, Editura Axa, Botoșani, 2014)

Post-ul Erezia lui Dumnezeu apare prima dată în Literatura de azi.

compresele cu acid sulfuric de pe fruntea opiniei publice mondiale

cel puțin

exercițiul cotidian al vorbitului în gol

de câte ori taci mai mori oleacă

a scăzut drastic tăcerea din gura românului de rând

cui nu-i place coada se împute de la cap

mă rog dacă nu-i goală visteria statului de vorbă

isteria salvează iarăși România de plictisul occidental

atât

în rest totul e Ok

inclusiv

(din volumul Erezii de-o clipă)

Post-ul Erezia de a fi cobai până la capăt și înapoi apare prima dată în Literatura de azi.

iarna
îmi îngheață
mâinile
în
versuri albe

în
cușca pieptului
doarme
un fulger
adevărul

frunză cu frunză
doar toamna îmi numără
deziluziile

(din volumul Elegii suspendate)

Post-ul O elegie apare prima dată în Literatura de azi.

Post-ul Poemul anticoronavirus apare prima dată în Literatura de azi.