Tavanul perforat & Pereții poeziei

Tavanul perforat (4)

Apărându-i pe alții am rămas ca biblicul Adam: gol în fața lumii!
Iar cerul îmi părea o imensă gaură albastră care înghițea zi de zi și veac după veac omenirea… Ghinionul înălțării îi păștea pe toți: geniile și sfinții fiind primele victime.
În picioare sau în genunchi fiecare urma același traseu indubitabil. Toți fiind marcați cu stigmatul desăvârșirii interioare sfârșeau în ceruri din ce în ce mai absconse…
…din ceas dedus adâncul acestei calme creste…

Pereții poeziei (4)

M-am întors cu fața la perete: cerul a curs în odaia mea. Eram invadat de albastru.
Libertatea ia totul

Steaua cum să doarmă
are parcă insomnii
iat-o pe-un pat de armă
exploda-va-n zori de zi

Are parcă insomnii
stea arzând în cușcă
condamnată la a fi
o cătușă viața-i mușcă

Stea arzând în cușcă
iat-o pe-un pat de armă
a mâncat praf de pușcă
steaua n-o să doarmă

Are Doamne insomnii
între-a fi și a nu fi

… viața: hipnoză și deziluzie

(din volumul Citadela în roz, roman în lucru)