Costel ZăganDe-o vreme
în fiecare dimineață
morții
cunoscuți și necunoscuți
se trezesc cu zâmbetul pe buze
e suficient să-nceapă
unul să surâdă
și toți ceilalți se molipsesc de la el
pentru că în veșnicie
nu-i așa
totul se transmite instantaneu
așa m-am transmis și eu
apropo
știi care-i ultima poantă
care circulă printre morți
cică
pe ei
pe morți
îi așteaptă învierea
pe când
pe noi ceilalți
ne așteaptă moartea
să mori de râs nu alta
(din volumul Hiperbole blitz, Editura Axa, Botoșani, 2005)
