Citadela în roz (3)

Motto: „Cuvintele trebuie să te exprime, nu să te conducă.” (Antoine de Saint-Exupery)

Tavanul perforat (3)

   Ploaia a spălat cerul; curat, seninul înconjoară întreg pământul. Picăturile întârziate lăcrimează fața zilei de iulie. Zăduful se îndepărtează spre margini.

   N-am cum să mai fiu singur, orice zbatere face pământul să geamă înfundat. Parcă l-ar înghionti Dumnezeu: să se trezească odată! Să se pregătească pentru ziua cea mare. Cea mai mare zi a istoriei se scaldă totuși în scepticism!

   Am strâns toate lumânările din casă, aruncându-le, cu ciudă parcă, la gunoi!

Începând de mâine, cuvântul va lumina. Numai Cuvântul!

Pereții poeziei (3)

   Cine nu vede, să-și deschidă ochii: să poată zbura! Azi, treptele se opresc în cer.

O, voi care n-aveți pic de viață-n voi să muriți, oare, moartea pe cine va sluji?

   Cine se desparte de propria viață este ucigaș de două ori: o dată pentru trecut, și-o dată pentru viitor.

   Altfel, nimeni n-ar putea să se încalțe cu apa morților! Apa morții lor.

(din romanul în lucru Clepsidra în roz)