Constanța Popescu

Se anunță eclipsă, una mare, acoperitoare. În librării se vând rețete de supraviețuire. Printre foile cu arogante pretenții, impostură și tupeu, publicitatea agresivă. Cărțile smerite și pline de [...]

Mâinile noastre, două pâlpâiri grăbite să prindă lumina între gene, unde nu mai adie amintirile, nici umbra aceea care voiam să fiu, un mâine care să printeze pereții inimii în culori inventate [...]

Dacă mai trece câte-o bucurie și-mi bate pe la poartă, plecată sunt, să întâlnesc tristețea, care mă așteptă de o viață. Îi las bilet să-i spun unde am ascuns eu cheia. Să mă aștepte la masă cu o [...]

Doamne, între noi mai sunt furtuni, ai micșorat spațiul cât o lacrimă, ai pus un cuvînt de poet, subțire cu tăiș de catifea, o inimă mai mare, decât îmi trebuia mie și la mijloc dorul, să facă [...]

Minunile se întâmplă… între noi mereu înflorește un gând, floare de taină, rostit în zori. Se sparg clopotele, rostim cuvântul care ne îmbracă în smerenie și așteptarea pasului care [...]

Eram anotimpul culorilor calde, topite și curse peste vârsta cu joaca pe umeri. Unde rămăsese albumul cu fapte, să mai pot lipi iubirea lipsă? Erai personajul încălțat cu patine, în orice timp [...]

Pășesc pe urmele lor cu evlavie, amprentele cui, pe dalele timpului? Câți călători îmbrăcați cu haina de vise au potrivit pasul pe stânca poleită cu amăgirea zborului? Culegătorii de rouă [...]

Am puține întrebări și toate răspunsurile pregătite să deschidă porțile prin care n-ai ajuns să treci. Mirările aburesc îngusta punte dintre respirații și doctorii de inimi fără remedii pentru [...]

Câte cuvinte încap într-un anotimp, de-a lungul și de-a latul alergărilor noastre? Strivim în tăcere sentimente, așteptări obosite pe cărarea cu pașii care recunosc înfrângerea, cu toamna pe [...]

Mirosim ciudat de la o vreme, dezamăgitor de goi, îmbrăcați în vorbe colorate, niște dropsuri de mulțumit copilul, așteptând candid și orb, întoarcerea spre Eden. Poate eu, poate tu, suntem cei [...]