Constanța Popescu
11.11.2020
Starea de fericire
Mama nu mi-a lăsat nicio rețetă, împotriva tristeților, a sufletului ars… ea învățase de mică să-și lipească un zâmbet mare pe față, un fel de fard, valabil oricând și cât s-ar fi chinuit [...]
01.11.2020
Dorință nerostită
Vreau să-ți dau tristețile-napoi și timpul gazdă, străduinței dintre noi. Chiar și cuțitul care l-a împărțit nedrept și inegal, în ploi, noroi și uneori prea cunoscutul dor… Vreau anotimp [...]
15.10.2020
Mamele știu tot
Mamele au sertare întregi cu lacrimi, cristalizate sau evaporate în eter, proporție de insomnii și de griji, de pașii pe loc, să-ți fie ție liber culoarul de zbor. Au iubirea înmulțită cu ”n” [...]
03.10.2020
Femeia șterge lacrima
Femeile cu glezne lungi și trupul de vioară, își mută rareori privirea pe câte un muritor și atunci el va deține orchestra, pătimașei iubiri. Femeia, poezia, care pictează muzica în suflet, [...]
24.09.2020
Melodia
Hei, mai știi câte dimineți boțite, aruncam pe cărarea spre bucuria primară? Parcă la capăt de drum aruncam și pantofii cu neliniști și broboada cu lacrimi, iar la aproape sfârșit, așezam cu [...]
28.08.2020
Pe la noi
Pe la noi femeile învață devreme să-și ascundă durerile. Dimineața pun broboada cu flori și strâng cu putere nodul șorțului, în care adună neputințele voastre, greșelile copiilor, lipsurile și [...]
10.08.2020
Perdeaua cu flori
Mâine încep să fac ordine prin debara, prin sertarele inimii, e o harababură peste tot, deși fiecare pe locul predestinat. Trebuie să eliberez niște amintiri, care mă înțeapă de multă vreme, să [...]
14.07.2020
Nevoia de a fi
Mă dor cuvintele ce nu ajung rugăciune și leagă aripile îngerilor, un trup tot mai greu, mugure de cenușă pe destin, lacrima care spală startul, oricum, întârziat. Viața de la zero, sau chiar de [...]
17.06.2020
Perturbări emoționale
Nevoia mea de a îmbrăca rochia cu primăvară, pictată pe retina-ți dependentă de culoare, cusută direct pe tăcere, mă țese pe singurătate, ca varul de perete. Nu m-am transformat, pentru că [...]
18.05.2020
Vom mirosi a galbenă gutuie
Când privirile nu ni se mai întâlnesc, nici un cutremur, sau curcubeu cu gânduri, doar o tăcere care trece strada, printre fetele cu tocuri cui, grăbite să-l schimbe pe Eu cu Noi, de parcă nu [...]
