Constanța Popescu

Doamne, între noi mai sunt furtuni, ai micșorat spațiul cât o lacrimă, ai pus un cuvânt de poet, subțire cu tăiș de catifea, o inimă mai mare, decât îmi trebuia mie și la mijloc dorul, să facă [...]

Tăcerile aproape fosforescente, pătrund tiptil prin singurătatea de cinci stele, o deranjează, îi răvășesc rochia tivită cu dor, îi confiscă iubire, alungă speranța și închid ușa cu lacătul mare [...]

  M-ai lăsat stivuitor de rouă, în diminețile cu jarul neputințelor la geam, eu, un mic pygmalion sortam pietricelele fricilor și le aliniam la două rânduri, să se închine anotimpurilor, care [...]

 Dacă ai putea să rotunjești colțurile, să nu mi se mai așeze visele în unghiuri drepte… ai aprecia curburile candide, blândele  priveliști, povestite. Le cumperi dese ori cu zilele și [...]

Între mine și tine, aerul aprins șterge icoana îndelung sfințită cu rugi și destine copiate din cărți. Cuprinde-mi fricile, arde-le! În biserici fumul face cerere lui Dumnezeu să-mi lumineze [...]

Redută desperecheată, a sensului pictat pe-o cruce. Oglinda din care un înger mereu mă ceartă, cu lacrimi lungi, spală privirea întoarsă de la drum. La fiecare pas regrete albăstrii, alegeri [...]

Fapte bune mă ridică și mă spală, eu un trecător printre zilele voastre. Nimic colorat nu vă trage de pleoape, dar s-au aprins candelabrele castanilor! Luminează amintirile. Floarea de castan, [...]

Mereu pe cărări, puteam să fiu arheolog, sau constructor de drumuri… banal! Sunt cercetătorul de suflete, visător fără vise, întorc filele zilelor, să găsesc spațiile albe, uitate de [...]

Îmi amintesc vremurile când mergeam la școală. Frumoase vremuri!             Eu nu mergeam normal pe stradă, pe trotuar, acolo unde exista, sau pe lângă garduri, în orice caz, pe stradă. Plecam [...]

Între mine și tine, aerul aprins șterge icoana îndelung sfințită cu rugi și destine copiate din basme. Cuprinde-mi fricile, arde-le! Și în biserici fumul face cererea lui Dumnezeu să-mi lumineze [...]