Constanța Popescu

Redută desperecheată, a sensului pictat pe-o cruce. Oglinda din care un înger mereu mă ceartă, cu lacrimi lungi, spală privirea întoarsă de la drum. La fiecare pas regrete albăstrii, alegeri [...]

Fapte bune mă ridică și mă spală, eu un trecător printre zilele voastre. Nimic colorat nu vă trage de pleoape, dar s-au aprins candelabrele castanilor! Luminează amintirile. Floarea de castan, [...]

Mereu pe cărări, puteam să fiu arheolog, sau constructor de drumuri… banal! Sunt cercetătorul de suflete, visător fără vise, întorc filele zilelor, să găsesc spațiile albe, uitate de [...]

Îmi amintesc vremurile când mergeam la școală. Frumoase vremuri!             Eu nu mergeam normal pe stradă, pe trotuar, acolo unde exista, sau pe lângă garduri, în orice caz, pe stradă. Plecam [...]

Între mine și tine, aerul aprins șterge icoana îndelung sfințită cu rugi și destine copiate din basme. Cuprinde-mi fricile, arde-le! Și în biserici fumul face cererea lui Dumnezeu să-mi lumineze [...]

Redută desperecheată, a sensului pictat pe-o cruce. Oglinda din care un înger mereu mă ceartă, cu lacrimi lungi, spală privirea întoarsă de la drum. La fiecare pas regrete albăstrii, alegeri [...]

Desenasem pe toți pereții anotimpurile, colorate, triste sau vesele îmi ocupau toate sentimentele. Mintea și inima duelau să fixeze fluturii albi pe retină, astfel zborul să fie asigurat [...]

Tragem linii mereu, facem graficul firelor de nisip, adunăm și scădem, socotim ce am dat și ce a rămas rătăcit în sertar. Cât târziu mai putem oferi, câte bucurii am fi putut desena dimineața [...]

Se anunță eclipsă, una mare, acoperitoare. În librării se vând rețete de supraviețuire. Printre foile cu arogante pretenții, impostură și tupeu, publicitatea agresivă. Cărțile smerite și pline de [...]

Mâinile noastre, două pâlpâiri grăbite să prindă lumina între gene, unde nu mai adie amintirile, nici umbra aceea care voiam să fiu, un mâine care să printeze pereții inimii în culori inventate [...]