Carmen Firan
04.11.2017
Căderea în iubire putea fi un accident prea mare
Ne vedeam când putea ea scăpa de acasă. Voia s-o dezbrac eu. Avea ideea asta fixă, de statuie ce trebuie dezvelită treptat. Odată goală, era calmă și caldă, fără pasiuni excesive. Ne iubeam [...]
28.10.2017
Mereu, neîmplinirea
Din orice moment viaţa poate fi privită ca o amintire. Mereu, neîmplinirea. Firesc, florile nu se deschid doar o dată. Miracolul, însă, se poate repeta. Iar eu ştiu să aştept miracole. Le văd. Le [...]
21.10.2017
Timpul – o mașină infernală
N-am dormit toată noaptea. Îi auzeam pe bunici sforăind mulţumiţi. Prin perdelele ţesute vedeam licuricii pulsând în întuneric. Şi dacă nici noaptea nu se va sfârşi vreodată? Oare ştiau adulţii [...]
14.10.2017
Mai bătrână decât timpul
După o iarnă miloasă, cu multă zăpadă şi frig puţin, fusese o primăvară timpurie, neobişnuit de caldă. La început de aprilie, cireşele erau deja coapte şi liliacul trecut. Plouase mult şi totul [...]
07.10.2017
Timpul curgea leneș, în vacanța de vară
Timpul nu trece peste noi, ne ia cu el, prefăcându-se a lăsa în urmă amintiri. Doar că amintirile cele mai puternice ţin tot de imaginaţie. Pe bunicii din partea tatălui i-am cunoscut puţin. [...]
30.09.2017
Când o să ne despărţim?
Miroase a ouă prăjite. De la vecinii de deasupra. Îmi trag un pulovăr pe cap, unul maro, cu mâneci cam scurte. Începe ziua. Dora încă mai doarme. Ăsta da, noroc, să poţi dormi dimineaţa fără să [...]
23.09.2017
Între nepermis şi imposibil
Existenţa e teoretică. De fapt, ne străbate un vis. Excitându-ne simţurile, creându-ne iluzia că trăim. Un vis ca un val care loveşte din urmă. Suntem mereu caraghioşi în zbaterea noastră de a [...]
16.09.2017
Odată cu prima noapte de singurătate
Sunt încă tânăr şi duc o viaţă normală. Îmi plac mâncărurile calde, dar nu am prea des parte de ele. Ziare citesc pe sărite. Defectele mi se accentuează, nicidecum să se îndrepte. E mereu prea [...]
09.09.2017
Miracolul putea să apară oricând
Primul tren spre Capitală l-am pierdut. Am aşteptat, apoi, cinci ore în gară. Mai fusesem o dată în gară. Fugisem noaptea de-acasă pe fereastră. După ce adormiseră ai mei, m-am strecurat uşor [...]
02.09.2017
Uneori, viaţa era frumoasă
Nu m-am născut încă. Am crescut, însă, miraculos şi, iată, acum pot să-mi plimb piciorul pe covoare. Prima senzaţie a fost ciudată, o durere. Pielea mea fină, împunsă de porii tari ai ţesăturilor [...]
