LITERATURĂ

Poate că este ceasul

Ploaie N-am auzit-o, parcă, de mult O ascult. Năduşala nopţii curge pe geamuri. Plouă-n golurile din ramuri. Aş voi să găsesc o asemănare Şi caut în zgomote şi murmure, În viori, în naiuri şi [...]

Stă sufletul fără iubire

Ştiu de ce eşti albă şi nepăsătoare … Carnea ta e suflet îngheţat; de ger, Aburii stau încă şi ninsoare Toata dimineaţa zilei lui prier. Gerul dimineţii şi-al copilăriei Dăinuieşte-n tine, [...]

Iartă-mă că-mi eşti prea dragă

Iertare din nou vreau să-ți cer Într-un stil cu mult mai subțire, Cu ochii și mâna spre cer Și cu intonări de psaltire. O, tu, frumoaso, de care-mi atârnă Viața – și care-mi alungi Din cale pe [...]

Culesul porumbului

  Primăvara fusese secetoasă până după Sângeorgiu, arăturile grele, cu bruși mari și tari, așa că plugarii nici nu cutezară să arunce grăuntele de porumb sub brazdă. De ce ar fi semănat? Să [...]

Bravo, mă! prostovane!

Dl. Mariu Chicoş Rostogan, distinsul nostru pedagog absolut, şi-a început cariera printr-o memorabilă conferenţă didactică. Vom da aci mai la vale conferenţa în rezumat, apoi câteva note, luate [...]

Ce este istoria?

Domnilor, După priveliștea lumii, după minunile naturii, nimică nu este mai interesant, mai măreț, mai vrednic de luarea noastră aminte decât Istoria. Ce este istoria? Istoria, Domnilor mei, după [...]

De unde apar istoriile povestite în romane?

Dragă prietene, Munca excesivă din ultimele zile m-a împiedicat să-ţi răspund cu rapiditatea cuvenită, dar scrisoarea ta mi-a tot dat târcoale de cum am primit-o. Nu numai din cauza entuziasmului [...]

Îşi amintea de ea însăşi?

Coboram din taxi şi, când să deschid portiera, m-am ciocnit de ea, încărcată cu pachete: pâine, ouă, lapte se împrăştiară pe trotuar – aşa ne-am întâlnit, pe ploaia măruntă, fină, care cădea [...]

Trebuie să asculți tăcerea

Toate gândurile par gemetele unei râme călcate de îngeri. Nu poți pricepe ce înseamnă „meditația“ dacă nu ești obișnuit să asculți tăcerea. Vocea ei este un îndemn la renunțare. Toate inițierile [...]

În stânca lângă care am murit odată

Să nu te-nclini, e vremea vântului, a sorții, a craniului de frate-nfipt în lemnul porții. E ger și ninge-n țară Cuș, precum a nins odată când luna plină s-a schimbat în piatră blestemată   [...]