LITERATURĂ

Mă întorc să disper între ai mei

Iar am rămas singur… Alergătura cu mijloace din ce în ce mai perfecționate, spre ce?, pe care o percepi într-un aeroport mai bine ca oriunde, ascunde, presupun, o angoasă. Omul modern și-a [...]

Mărturisiri

Grădinile amăgirii Grădinile amăgirii te-aşteaptă-acolo unde Apusa tinereţe s-a ofilit de dor, Şi apa ce-aţipeşte, în luciu-i rânjitor, Visările-ţi oglindă şi-ncheagă-ale ei unde. Şi când ursuză [...]

Am fost cândva altă femeie

O inimă nouă Viaţa pâlpâie în viscol, la foc de vreascuri, Cuvinte pumnal zdrobesc epiderma, Rămân intacte punctele vitale, Taci, şopteşte, în creierul meu Se rostogoleşte un urlet,   Între [...]

Ciuleandra

– fragmente – — Taci!… Taci!… Taci!… O prăvălise pe sofa și, cu genunchiul drept, îi zdrobea sânii. Degetele și le înfipsese în gâtul ei plin și alb parc-ar fi vrut [...]

„Regină şi prinţesă şi ducesă a frumuseţii”

Capitolul 10 Unde se povesteşte iscusinţa cu care a ştiut Sancho să o farmece pe doamna Dulcineea şi despre alte întâmplări pe cât de caraghioase, pe-atât de adevărate Ajungând să povestească [...]

Confesiuni

Sunt un om bolnav… Sunt un om rău. Un ins de loc atrăgător, îmi dă de furcă, bănuiesc, ficatul. De altminteri, habar n-am ce-i cu boala mea ; propriu-zis, nu ştiu sigur ce anume mă doare. [...]

Poţi trăi foarte bine şi fără să citeşti. Dar…

„Citesc tot mai rareori din plăcere, deși continui să nu cunosc plăcere mai mare decât cititul. Cu excepția scrisului. De scris, scriu fără dificultate. Dar rescriu, de obicei, de mai multe ori, [...]

Făcând orice poate un om să gândească…

Buchetul Dorită odată era a lui soartă, Pe când altă mână de el îngrijea; Dar astăzi se stinge, zâmbirea-i e moartă Şi pierde colora ce ochii-ncânta. Sfârșitu-i cel jalnic îl văz cu-ntristare, [...]

Doi feți cu stea în frunte

A fost ce-a fost; dacă n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti. A fost odată un împărat. Împăratul acesta stăpânea o lume întreagă, şi în lumea asta era un păcurar bătrân şi o păcurăriţă, care aveau [...]

Timpul nu mai avea răbdare

În câmpia Dunării, cu câtiva ani înaintea celui de-al doilea război mondial, se pare că timpul avea cu oamenii nesfârșită răbdare; viața se scurgea aici fără conflicte mari. Era începutul verii. [...]