DUPĂ-AMIAZA DE SÎMBĂTĂ

Inventiva Americă

Stan şi Bran interpretînd, în doi fireşte, reinterpretînd mitul lui Sisif (stîngaciul, ghinionistul) în filmul în care trudesc din răsputeri să urce o pianină buclucaşă (ce le „scapă” îsă şi [...]

Primejdiile vieții obișnuite

O altă secvență simbolică: injectat cu un puternic somnifer(se așezase pe o seringă), pe punctul de a adormi, Stan nu se află, prudent, în pat, ci, cu totul imprudent, la volanul unei mașini pe [...]

Pentru al treilea nu este loc!

În Stan și Bran se însoară (de însurat, se însoară, firește, numai unul dintre ei, firește Bran, cel care le face primul pe toate, Stan fiind aici doar complicele, însoțitorul, scutierul [...]

Cinematografele mele, filmele mele (III)

După 1948 au dispărut dintr-o dată și „omul cu mască”, și Stan și Bran, și Cezar și Cleopatra lui: acum rulau numai filme sovietice. În special filme de război (de abia începuse lunga, nesfîrșita [...]

Cinematografele mele, filmele mele (II)

De la filmele văzute între anii 1945-1948 mi-a rămas o colecție de secvențe disparate; nu știu de unde sînt desprinse cele mai multe dintre ele și nici ce valoare estetică au (sau mai bine zis [...]

Cinematografele mele, filmele mele

La Cluj am început să merg cu adevărat la cinema. Existau pe atunci, în primii ani de după război, în oraș vreo șase, șapte cinematografe, centrale (precum „Capitol”, situat în piața marii [...]

Eroul

Din clipa în care am dobîndit conștiința morții, întotdeauna l-am privit pe omul mort (mort fie și de moartea cea mai pașnică, de moartea cea mai „bună”) ca pe un mare erou. Care tocmai a [...]

Cît de ușor se poate muri

O altă moarte care m-a impresionat în copilărie s-a săvîrșit la Aiud. Nu am fost niciodată în acea localitate și nu l-am cunoscut pe omul acela. Era tatăl, deja bătrîn, al doamnei B-riu, [...]

Timpul domnului Sima

Ceea ce a cimentat această amintire într-o formă atît de durabilă, de definitivă a fost moartea eroului ei necunoscut, a domnului Sima – survenită la puțin timp după vizita mea. La început, [...]

Mecanism-ființă

Doamna Sima (o colegă și prietenă de-a mamei, pe care și eu o simpatizam pentru că se purta frumos cu noi, copiii, și care avea un fel de cuviință sobră și de blîndețe reținută, ca de călugăriță) [...]